Biblia ne spune că avem nevoie să mergem la biserică în mod constant pentru a ne închina lui Dumnezeu împreună cu alţi credincioşi şi pentru a primi învăţătură din Cuvântul Său cu scopul creşterii noastre spirituale (Faptele Apostolilor 2:42; Evrei 10:25). Biserica este locul unde credincioşii îşi pot arăta dragostea unul faţă de celălalt (1 Ioan 4:12), unde se pot încuraja reciproc (Evrei 3:13), unde se pot “veghea” reciproc (Evrei 10:24), unde se pot sluji reciproc (Galateni 5:13), unde se pot învăţa reciproc (Romani 15:14), unde se pot cinsti unul pe celălat (Romani 12:10), unde îşi pot arăta reciproc bunătatea şi compasiunea (Efeseni 4:32). Atunci când o persoană se încrede în Isus Hristos primind mântuirea, acea persoană devine membru al Trupului lui Hristos (1 Corinteni 12:27). Pentru ca un trup să funcţioneze adecvat, este nevoie ca toate “membrele” acelui trup să existe şi să funcţioneze (1 Corinteni 12:14-20). Altfel, un credincios nu va ajunge niciodată la maturitate spirituală fără ajutorul şi încurajarea celorlalţi credincioşi (1 Corinteni 12:21-26). Acestea sunt motivele principale pentru care frecventarea regulată, participarea şi părtăşia în cadrul bisericii trebuie să fie prezente în viaţa credinciosului. Participarea săptămână de săptămână la serviciile bisericii nu este o obligaţie pentru credincioşi, însă o persoană care şi-a pus credinţa în Hristos pentru mântuire ar trebui să aibă dorinţa de a se închina cât mai des lui Dumnezeu, de a primi învăţătură din Cuvântul Său şi de a avea părtăşie cu ceilalţi credincioşi.
0 Comments
Când cei răscumpărați se adună cu inimi pline de laudă, cultivate prin vieți de închinare curată și plăcută înaintea lui Dumnezeu, membrii adunării se încurajează reciproc să se închine lui Dumnezeu. Este ceea ce vedem și în Biserica din Ierusalim. Cei răscumpărați erau, în același timp, plini de frică, dar și de bucurie. Curăția inimii lor putea fi văzută de toți oamenii. De ce vii Ia biserică? Vii pentru închinare? Sau pentru ceea ce poți primi? Te întorci de la biserică examinând rugăciunea unui frate, analizându-i pe cei care au cântat și criticând mesajul? Prea multă vreme noi am fost obișnuiți cu ideea că biserica trebuie să ne întrețină buna dispoziție. Lucrurile nu stau deloc așa. Filosoful și teologul danez Soren Kierkegaard spunea că: „Oamenii cred că predicatorul este un actor pe o scenă și că ei sunt criticii, care îl blamează sau îl laudă. Ceea ce ei nu știu este că ei sunt actorii de pe scenă; predicatorul este doar sufleorul care stă în culise, și le amintește replicile pe care le-au uitat”. Nu este ceva neobișnuit să auzi pe cineva spunând: „Astăzi, nu m-am ales cu nimic de la timpul petrecut la biserică”. Întrebarea este: „Ce I-ai dat tu lui Dumnezeu? Cum a fost inima ta pregătită să dăruiască?”. Dacă vii la întâlnirea bisericii în mod egoist, ca să cauți o binecuvântare, nu ai înțeles scopul închinării. Noi venim aici ca să dăm laudă, nu ca să fim binecuvântați. Înțelegerea acestui adevăr va determina modul în care evaluezi experiența pe care o trăiești în biserică. Întrebarea corectă nu este: „M-am ales eu cu ceva?, ci „I-am dat eu glorie lui Dumnezeu din inimă?” Binecuvântarea vine de la Dumnezeu ca răspuns la închinarea noastră, iar dacă tu nu ești binecuvântat, de obicei nu este de vină calitatea slabă a muzicii sau a predicii (deși acestea se pot fi uneori obstacole), ci de vină este inima ta egoistă care nu Îi dă glorie lui Dumnezeu. Scopul ultim al Bisericii este închinarea, pentru că țelul este Dumnezeu și nu omul. Dacă urmărim binele omului sau sentimentele inimii și prioritățile Bisericii mai presus de gloria lui Dumnezeu, omul nu va fi bine slujit și Dumnezeu nu va fi onorat cum se cuvine. Când acest veac se va sfârși, când milioanele fără număr de oameni răscumpărați vor cădea cu fața la pământ înaintea tronului divin, vom vede că închinarea adevărată rămâne veșnic. Faptele Apostolilor 2:41-47 O lectură atentă a textului citit ne va arăta faptul că pronumele toți apare de trei ori, o dată în expresia toți împreună. Această repetiție ne arată cât de importantă este comunitatea în închinare. Nu fiecare se închina singur acasă (acest aspect fiind și el foarte important), ci toți împreună erau nelipsiți de la Templu în fiecare zi și... îl lăudau pe Dumnezeu. Închinarea este o activitate colectivă. Aceasta nu înseamnă că nu trebuie să ne închinăm în mod privat. Domnul Isus a poruncit retragerea în ascuns în vederea rugăciunii (Ci tu, când te rogi, intră în odăița ta, încuie-ți ușa și roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns – Mat. 6:6). Dar în exprimarea ei deplină, închinarea trebuie să cuprindă întregul popor al lui Dumnezeu. Acest lucru poate fi observat în Scriptură încă din primele capitole din Genesa (Atunci au început oamenii să cheme Numele Domnului - Gen. 4:26) și în cartea Apocalipsa (Și pe toate făpturile, care sunt în cer, pe pământ, sub pământ, pe mare și tot ce se află în aceste locuri, le-am auzit zicând: «A Celui ce șade pe scaunul de domnie și a Mielului să fie lauda, cinstea, slava și stăpânirea în vecii vecilor!» Și cele patru făpturi vii ziceau: «Amin!» Apoc. 5:13-14). Mulți oameni consideră închinarea în biserică o activitate mai mult sau mai puțin formală, care are loc o dată pe săptămână. Închinarea este văzută adesea ca formă, ca stil, și nu ca substanță. Dar ceea ce este adevărat în viețile noastre individuale este adevărat și pentru adunarea organizată a credincioșilor: închinarea nu este în principal o activitate exterioară. Închinarea nu este stimulată de lucruri menite să atragă atenția. Unele biserici inserează o notiță în buletinul duminical, spunându-le oamenilor să nu discute după ce au intrat în biserică. Unii ar fi în stare să-i ceară pastorului să-și pună clopoței la costum, așa încât atunci când începe serviciul divin, la fel ca și preoții din vechime, să auzi clinchetul lor și să știi că este timpul să te comporți ca un sfânt. Aceasta nu are nicio legătură cu închinarea reală. Închinarea nu este inițiată prin metode artificiale. Dacă noi ca biserică credem că trebuie să avem un ritual formal sau un anumit gen de muzică pentru închinare, atunci ceea ce facem noi nu este închinare. Muzica și liturghia pot ajuta sau pot fi expresia unei inimi care se închină, dar ele nu pot transforma o inimă care nu se închină în una care se închină. Pericolul stă în faptul că ele pot da unei inimi care nu se închină sentimentul că s-a închinat. Prin urmare, factorul crucial în închinarea bisericii nu este forma de închinare, ci starea inimilor celor care participă la închinare. Dacă închinarea organizată nu este expresia vieților noastre individuale de închinare, ea este inacceptabilă. Dacă crezi că poți să trăiești cum vrei și apoi să mergi duminica la biserică și să te închini cu sfinții, greșești. Închinarea nu are loc într-un vid. Ca și credincioși, noi avem responsabilitatea față de restul bisericii să menținem o viață constantă de închinare sinceră și plăcută lui Dumnezeu. Dacă nu vom face acest lucru, vom afecta nefavorabil restul Trupului lui Hristos. Ceea ce facem în cursul săptămânii îi va afecta pe membrii bisericii împreună cu care ne închinăm duminica. Pentru ca credincioșii să mențină cu consecvență un stil de viață de închinare continuă, ei au nevoie de părtășia și de încurajarea celorlalți creștini, pe care le capătă când se adună ca să se închine în grup. Închinarea individuală și închinarea în grup se hrănesc reciproc. Sursa celor mai multe probleme pe care le au creștinii se asociază cu două lucruri: fie că ei nu se închină cu viața lor șase zile pe săptămână, fie că ei nu se închină o zi pe săptămână cu adunarea sfinților. Noi avem nevoie de amândouă. Dacă tu vii la biserică numai atunci când îți convine, nu vei fi niciodată un creștin biruitor și rodnic. Tu nu poți reuși de unul singur; ai nevoie de încurajarea spirituală a fraților de credință. Biserica nu este o clădire din cărămidă și mortar în care se adună credincioșii; ea este poporul lui Dumnezeu în care locuiește El. Faptele Apostolilor 2:41-47 "Ei lăudau pe Dumnezeu şi erau plăcuţi înaintea întregului norod. Şi Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiţi. "Faptele apostolilor 2:47 Biserica locală există pentru a înfăptui în comun ceea ce fiecare creștin ar trebui să facă în mod individual - adică să se închine înaintea lui Dumnezeu, să arate caracterul perfect al Celui care ne-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată, să oglindească slava lui Hristos ce strălucește asupra noastră prin lucrarea Duhului Sfânt. La întrebarea „De ce ați fost mântuiți?”, probabil că cei mai mulți creștini evanghelici de astăzi ar răspunde: „Ca să fim fericiți!”. Asta este doar o parte a răspunsului, dar nu cea mai importantă. Textul citit ne spune că cei mântuiți din biserica primară din Ierusalim „lăudau pe Dumnezeu”. Scopul principal al lui Dumnezeu în răscumpărarea noastră este să creeze închinători. Motivul cel mai important pentru care suntem răscumpărați nu este ca să scăpăm de iad — acesta este un beneficiu binecuvântat, dar nu scopul principal. Obiectivul principal pentru care suntem răscumpărați nu este nici măcar ca noi să ne bucurăm de feluritele binecuvântări eterne ale lui Dumnezeu. De fapt, motivul principal pentru care am fost răscumpărați nu este ca noi să primim ceva. Dimpotrivă, noi am fost răscumpărați pentru ca Dumnezeu să poată primi închinare — pentru ca viețile noastre să-L glorifice pe El. Orice binecuvântare personală dată nouă este un răspuns divin la împlinirea acestui scop suprem. Apostolul Ioan ne spune în a treia sa epistolă (vers. 7) că misionarii au fost trimiși să proclame Evanghelia „pentru dragostea Numelui Lui”. Mântuirea noastră este mai înainte de toate pentru beneficiul lui Dumnezeu. Aceasta nu înseamnă că mântuirea nu îi aduce nicio binecuvântare credinciosului. Însă binecuvântările sunt un beneficiu suplimentar — nu scopul suprem. Înainte de a căuta să obținem ceva de la Dumnezeu, trebuie să căutăm să-L glorificăm pe El. A fi preocupat în primul rând de binecuvântări înseamnă a cunoaște mântuirea într-un mod superficial și egocentric. Domnul Isus a mustrat o asemenea atitudine în Matei 6:33, când a spus: „Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și îndreptățirea Lui, și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra”. Pretutindeni în Scripturi găsim confirmarea acestui adevăr fundamental că activitatea principală a lui Dumnezeu a fost întotdeauna căutarea unor închinători adevărați. Împreună cu răscumpărații din toate veacurile, suntem mântuiți pentru scopul acesta glorios și nesfârșit: să ne închinăm lui Dumnezeu. De modul în care înțelegem închinarea depinde, în mare măsură, felul în care ne închinăm. De lungul vremii, teologii au definit închinarea în diverse feluri. Una dintre cele mai practice definiții este cea dată de pastorul evanghelic John MacArthur: Închinarea este răspunsul de laudă al ființei noastre lăuntrice pentru tot ceea ce este Dumnezeu, răspuns dat prin atitudinile, acțiunile, gândurile și cuvintele noastre, pe baza adevărului despre Dumnezeu care ne este revelat de El Însuși. Un alt mod de a spune acest lucru este că închinarea este glorificarea lui Dumnezeu. Adevăratul închinător, care trăiește pentru a-L mări pe Dumnezeu, este preocupat de gloria lui Dumnezeu, ca de o pasiune mistuitoare. Atunci când ne închinăm lui Dumnezeu îi atribuim adevărata Lui valoare. Din punct de vedere lingvistic, închinarea înaintea lui Dumnezeu este același lucru cu lăudarea lui Dumnezeu sau cu glorificarea Numelui Său. Prima întrebare și primul răspuns din Catehismul scurt de la Westminster (unul dintre cele mai cunoscute documente ale protestantismului din Anglia) sunt: „Care este țelul suprem al omului? Țelul suprem al omului este să-L glorifice pe Dumnezeu și să se bucure de El pentru totdeauna”. Împlinirea supremă a oricărui scop individual este să fii absorbit total în persoana lui Dumnezeu, și să privești toată viața la minunăția și gloria atributelor lui Dumnezeu. Aceasta este perspectiva adevăratului închinător. Cuvântul glorie înseamnă „ceva demn de laudă sau de preamărire; strălucire; frumusețe; renume”. Gloria lui Dumnezeu are două aspecte. Mai întâi, este gloria Lui inerentă sau gloria intrinsecă. Dumnezeu este singura ființă din toate câte există, despre care se poate spune că posedă glorie inerentă. Nu noi îi dăm gloria; gloria este a Lui în virtutea a ceea ce este El. Chiar dacă nimeni nu l-ar da laudă lui Dumnezeu, El ar fi totuși Dumnezeul glorios care este, deoarece El a fost glorios mai înainte ca vreuna dintre ființele create să I se închine. Oamenii nu au glorie intrinsecă. Gloria îi este acordată omului. Dacă iei mantia unui rege și coroana și îl așezi apoi pe rege lângă un cerșetor, nu vei ști care este regele și care este cerșetorul. Gloria regelui este o glorie exterioară, dobândită. În Faptele Apostolilor 7:2, Dumnezeu este numit „Dumnezeul slavei” [sau „Dumnezeul gloriei”]. Gloria face tot atât de mult parte din esența lui Dumnezeu cum face lumina parte din esența Soarelui, albastrul din esența cerului și umezeala din esența apei. Tu nu faci apa să fie udă; ea este udă. Tu nu faci cerul albastru sau soarele strălucitor; ele sunt așa. Tu nu le poți lua aceste atribute. Şi nu le poți adăuga nimic. Dumnezeu nu le dă altora gloria Lui și nici nu o împarte cu alții, în niciun sens. În Isaia 48:11 Dumnezeu spune: „Nu voi da altuia slava Mea”. El ne va da binecuvântare, înțelepciune, bogății și onoare trecătoare, dar nu ne va da niciodată gloria Sa. Un al doilea aspect al gloriei lui Dumnezeu este gloria atribuită. Acesta este aspectul la care se referă Biblia când vorbește despre a-I da glorie lui Dumnezeu. Psalmul 29:1-2 spune: „Fiii lui Dumnezeu, dați Domnului, dați Domnului slavă și cinste. Dați Domnului slava cuvenită Numelui Lui! închinați-vă înaintea Domnului îmbrăcați cu podoabe sfinte!”. Psalmistul ne îndeamnă să recunoaștem gloria lui Dumnezeu și să o proclamăm. Deși noi nu putem adăuga nimic la gloria lui Dumnezeu, noi o putem confirma și îl putem lăuda pentru ea. A-I da glorie lui Dumnezeu înseamnă a depune o mărturie publică vizibilă, audibilă sau de orice alt fel. Înseamnă a-L preamări pe El, a-I proclama atributele, a reflecta caracterul Lui, a-L lăuda pentru ceea ce este El și a-L face cunoscut în toată plinătatea Lui. Cei care îi dau glorie lui Dumnezeu sunt adevărați închinători, iar închinarea nu este nici mai mult nici mai puțin decât a-L glorifica de bunăvoie pe Dumnezeu cu o inimă plină de bucurie. „Iată că Domnul, Dumnezeul tău, îţi pune ţara înainte; suie-te, ia-o în stăpânire, cum ţi-a spus Domnul Dumnezeul părinţilor tăi; nu te teme şi nu te înspăimânta.” (Deuteronom 1:21)
„Priveşte; există o moştenire a harului pe care ar trebui să îndrăzneşti s-o capeţi ca să fie a ta. Tot ceea ce a căpătat un credincios, oricine poate căpăta. Tu poţi să fii tare în credinţă, să ai o dragoste fierbinte, să ai spor în lucrare; nimic nu te împiedică să ai parte de toate acestea; dar pentru aceasta vino şi primeşte harul Său. Cea mai dulce experienţă şi harul cel mai preţios sunt şi pentru tine, ca şi pentru oricare dintre fraţii tăi. Domnul pune înaintea ta astăzi toate aceste bunuri şi nimeni nu poate să-ţi tăgăduiască dreptul tău la ele; vino dar şi ia-le pentru tine. Înaintea ta este de asemenea şi lumea, care trebuie câştigată pentru Isus. Nici un ţinut, nici un loc nu poate să rămână nesupus lui. Acest cartier şi această ulicioară întunecoasă care sunt înaintea casei noastre nu sunt pentru a zadarnici strădaniile noastre, ci pentru a le încuraja. Să îndrăznim şi să mergem înainte şi vom câştiga pentru Isus sufletele, întunecate şi inimile împietrite. Să nu lăsăm să piară niciun suflet din cauză că noi nu am avea destulă credinţa în Isus sau în Evanghelie, ca să punem mâna pe toată ţara. Niciun loc nu este prea întunecos, nicio fiinţă prea degradată ca să nu poată fi cuprinsă în puterea harului. La o parte cu frica; prin credinţă să mergem şi să cucerim.” Charles Spurgeon „Disciplina închinării în familie este adesea o mare binecuvântare pentru înfrânarea copiilor nelegiuiţi, şi anume îi păzeşte de cercuri vicioase şi de păcate mari. Disciplina Cuvântului citit şi propovăduit este, de asemenea, o mare binecuvântare pentru înfrânarea oamenilor nelegiuiţi. Ameninţările cumplite ale Cuvântului — chemările pline de gingăşie şi promisiunile Evangheliei — au acest efect asupra oamenilor nemântuiţi, şi anume sunt mult înfrânaţi ca să nu ajungă la extreme în răutatea lor.” (Robert Murray M'Cheyne)
"Dumnezeul nostru este credincios şi nu-Şi va retrage făgăduinţa, nici nu-Şi va lăsa neîmplinite cuvintele, dar Lui îi place ca ai Lui să-L roage şi să-I amintească făgăduinţele Sale. Acest fapt este pentru a le reînsufleţi nădejdea şi a le mări credinţa." (Charles Spurgeon)
Isus Hristos este Marele nostru Preot. Isus Hristos ne reprezintă înaintea lui Dumnezeu. Isus Hristos s-a consacrat pe Sine pentru a ne conduce în prezența lui Dumnezeu. Isus Hristos nu aduce jertfe de animal ci Isus Hristos se aduce jertfă pe Sine, se oferă pe Sine ca jertfă de ispășire a întregii lumi. Isus Hristos după ce a fost omorât și după ce a înviat din morți și a fost înălțat la cer este Mijlocitorul nostru înaintea lui Dumnezeu. Este Cel care a intrat în sfânta sfintelor să ne reprezinte. Dar mai mult de cât atât Hristos se întoarce spre noi cu binecuvântarea și ne dă darul Duhului Sfânt.
Hristos ca Mare Preot adună în Sine pe poporul Său și suntem socotiți neprihăniți, sfințiți. Care este consecința imediată a acestui adevăr? Consecința este că închinarea noastră înaintea lui Dumnezeu nu este primită decât în Hristos și prin Hristos. Noi nu ne prezentăm înaintea lui Dumnezeu prin ceea ce am făcut noi ci prin ceea ce a făcut El pentru noi. Închinrea noastră devine închinarea lui Hristos prin participarea lui Hristos. El așteaptă să participăm cu El în închinare și această închinare este posibilă numai datorită jertfei lui Hristos. Dumnezeul căruia tu te rogi, este un Dumnezeu care te ascultă, este un Dumnezeu personal și nu din altă pricină decât din pricina lui Hristos care a venit să elibereze calea spre Dumnezu. Apropierea de Dumnezeu nu este apropierea de un impersonal, ci deDumnezeul personal care te cunoaște pe tine. Ceea ce ni se cere este să participăm în închinarea lui Isus Hristos, în jertfa Lui, în mijlocirea Lui. Dumnezeu te așteaptă pe tine la închinare, de aceea Hristos a murit, ca să avem intrare slobodă fiecare dintre noi în numele Lui la închinare. Atunci când vii înaintea Domnului, cum vii? Nu mai vii în numele tău datorită meritelor tale, jertfelor tale ci datorită jertfei lui Hristos. El te reprezintă și El te invită să participi în închinare împreună cu El. Hristos ne cheamă pe toți la închinare, însă ca închinarea ta să fie plăcută înaintea lui Dumnezeu nu uita că ea treabuie să fie în Hristos și prin Hristos. Dacă nu-L ai pe Hristos atunci cheamă-L în viața ta, dacă nu trăiești cum vrea Hristos roagăte lui Dumnezeu așa cum a spus împăratul David în Psalmii 139:23-24 "Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! Încearcă-mă şi cunoaşte-mi gândurile! Vezi dacă sunt pe o cale rea şi du-mă pe calea veşniciei!" Pace dragilor!
Treburile au început să se miște în legătura cu ,,mini tabăra de La Grădină" de la sfârșitul săptămânii. Astăzi s-au pus două coturi și câte ceva pe lângă. Mâine ne întâlnim cu ajutorul Domnului la biserică pentru părtășie sfântă, apoi vineri la prânz va veni și invitatul nostru, fratele Adi Tămaș. Cei care v-ați luat angajamentul să ajutați într-un fel sau altul (cumpărături: carne, suc, apă, pâine, cartofi..., activități legate de amenajare sau organizare....) vă rugăm să-l respectați, vă mulțumim. Câteva lucruri care trebuie să le aibă fiecare persoană care va dormi în cort: sac de dormit sau plapumă (pătura), apoi ar fi indicat un preș sau o salteluță, să luați în calcul faptul că seara este puțin mai răcoare și e bine să aveți o geacă sau ceva mai gros să vă protejeze de frig, în caz că plouă este bine să aveți și ceva pentru ploaie, și tot ce credeți că veți avea nevoie pentru trei zile. Nu uitați că vom avea și activități sportive (volei, fotbal, tenis de masă...) Dacă îmi scapă ceva vă rog să mai adăugați voi, iar dacă aveți întrebări nu ezitați să le adresați.... Adresa: Quabach 9, 51789 Lindlar https://www.google.de/…/data=!4m7!1m4!3m3!1s0x47bed1a483631… Domnul să vă binecuvinteze și să ne ajute să facem și această lucrarea spre Gloria Lui! Dumnezeu ne-a creat fiinţe raţionale, cu capacitatea de a alege, de a lua decizii. Fericitul Augustin spunea: „Dumnezeu l-a creat pe om cu posibilitatea de a nu păcătui, însă omul a ales să păcătuiască.” În fiecare zi facem alegeri, mai importante sau mai puţin importante, însă de fiecare dată recurgem la nişte criterii care determină aceste alegeri. Iată câteva criterii care determină alegerile după exmplul lui Avraam și Lot din textul menționat mai sus. ALEGERILE NOASTRE – CRITERII: Alegerile morale sunt alegeri între bine și rău. Cine alege greșit în acest domeniu, săvârșește un păcat. Alegerile de prioritate sunt alegeri între bine și mai bine; sunt alegeri între două sau mai multe alternative morale și drepte în ele însele. Alegerile cu un caracter dublu – și morale și de prioritate sunt acele alegeri de prioritate care devin morale datorita motivației. De exemplu, cumpararea unui autoturism nou poate fi o problemă de prioritate. Când însa îmi doresc o mașina de lux pentru a-i umili sau a-i uimi pe cei din jur, alegerea devine una morală. Iată un mic ajutor în domeniul alegerilor:
Cartea aceasta a legii să nu se departeze de gura ta; cugeta asupra ei zi și noapte, căutând să faci tot ce este scris în ea; căci atunci vei izbândi în toate lucrările tale, și atunci vei lucra cu înțelepciune. Iosua 1:8 Ce însemnatate are Cina Domnului pentru noi? Ce semnifică această părtășie, pe care Domnul Isus a avut-o cu apostolii săi în ultima seară, înainte de a fi prins? Citind cuvântul Domnului și relatările fiecărui apostol despre acest eveniment, am descoperit lucruri care trebuie să aibă o mare însemnătate penru fiecare creștin, fiecare dintre noi, care am ales să Îl urmăm pe Hristos.
În Evanghelia după Ioan, Domnul Isus spune apostolilor Săi că părtășia cu trupul și sângele Lui trebuie să o facem spre pomenirea Lui, că aceasta ne aduce viață veșnică, vindecare, ne ajută să rămânem în El și ne dă hrană din belșug. Domnul numește azima - pâinea vieții, pâinea vie care aduce viață veșnică, adică trupul Lui, dat pentru viața lumii. Vinul este descris de Domnul Isus ca find sângele legământului cel nou, vărsat pentru iertarea păcatelor. Domnul Isus ne spune că părtășia aceasta cu trupul și sângele Lui ne aduce viață veșnică, har pentru viață, înviere în ziua de apoi. Luând parte la Cină cu El, noi rămânem în Isus și El rămâne în noi, prin aceasta avem unitate în Hristos, unitate în Trupul Lui. Dacă Domnul Isus trăiește prin Tatăl, care este viu, și noi fiind părtași împreună cu El la această masă, trăim prin El (Ioan 6: 47-59). Evanghelistul Matei relatează și el acest eveniment. Cuvintele Domnului Isus, transcrise de Matei, ne aduc o completare la cele relatate de Ioan. Domnul Isus completează, spunând că acestă Cină este o taină între El și cei iubiți de El. Apostolul Pavel vorbește celor din Corint despre această părtășie și le spune că prin aceasta vestim moartea Domnului până va veni El. El adaugă că această părtășie cu trupul și sângele Domnului implică responsabilitate, veghere și cercetare pentru fiecare dintre cei ce iau parte la ea. De aceea, el ne previne să nu luăm parte la ea în chip nevrednic, fiecare să se cerceteze pe sine însuși și așa să mănânce și să bea (1 Corinteni 11:17-34). E minunat să avem atâtea binecuvântări prin această taină, părtășie, Cina pe care Hristos a ales să o avem unii cu alții și împreună, toți cu El. Te invităm să petreci împreună cu noi un sfârșit de săptămâna frumos ,,LA GRĂDINĂ”, (08-10 iulie 2016) bucurându-te din plin de activități super faine, legând noi prietenii, vom avea discuții interesante la foc, ne vom apropia de Dumnezeu în închinare și Cuvânt, iar temele ce le vom aborda ne vor ajuta să-L cunoștem mai mult pe Dumnezeu și să-L iubim mai mult... Cei care organizăm suntem chiar noi tinerii și prietenii pe care fiecare dintre noi îi vom invita. Așa ca nu mai sta pe gânduri și vino, implica-te. Invitat special va fi fratele păstor Adi Tămaș de la biserica Betel din cluj. Așa că nu ezita să-ți inviți și un prieten -LA GRĂDINĂ-! Va fi o experiență de neuitat pentru ei, poate chiar una care ne/le va schimba viața! Dumnezeu sa va binecuvinteze! Adresa "Dacă L-am cunoaşte pe Dumnezeul nostru printr-o părtăşie intimă cu El, atunci am deveni asemenea Lui şi am fi pregătiţi să stăm în picioare pentru adevăr şi neprihănire. Acela care contemplă faţa lui Dumnezeu nu se va teme niciodată s-o întâlnească pe aceea a omului." (Charles Spurgeon)
Noi am fost creaţi ca să ne închinăm înaintea Lui, aceasta este menirea noastră pe acest pământ şi chiar şi în veşnicie. Prin urmare cine nu înţelege cum trebuie să se închine şi-a ratat tot sensul existenţei sale.
Omul este un închinător şi se închină, chiar dacă realizează sau nu acest lucru. Dar dacă nu te închini cui trebuie este idolatrie şi dacă nu te închini cum trebuie este irosirea timpului şi înşelare. Adevărata închinare înseamnă că un credincios pătrunde în prezenţa lui Dumnezeu prin credinţă şi acolo îi aduce laudă şi închinăciune. Domnul Isus ne-a făcut cunoscut că de acum înainte închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi adevăr. Vă invităm în această seară de la ora 19:00 să privim în Scriptură și să vedem ce înseamnă să ne închinăm în duh și adevăr! |
Duminică: ora 16:00 o după-amiază de închinare: Serviciu divin: Laudă și închinare. Rugăciune și Cuvânt. Miercuri: ora 21:30 Rugăciunea de acasă: Fiecare ne oprim din activitatea noastră și ne facem timp să ne rugăm în același gând cu frații și surorile noastre! Joi: Ora 19:00 - Seara de studiu din Scriptură cu ajutorul site-ului meet.google.com ! Sâmbăta: În sezonul cald ne întâlnim la grădină pentru a ne putea bucura și de aerul curat și de spațiul de joacă disponibil. Pentru detalii luați legătura cu pastorul bisericii. Adresa aici Adresa: Poststrasse 3, Leverkusen, 51377 AuthorBiserica Baptistă Golgota din Leverkusen, Îl iubește pe Dumnezeu, Sfanta Treime, din toata inima, I se închină Lui în Duh și Adevar, și dorește să traiască în sfințenie și credință, în prețuire și ascultare de Cuvântul Revelat (mantuitorul Isus Hristos, Logos-ul întrupat, și Biblia - Cuvântul Revelat), prin puterea Duhului Sfant și sub autoritatea lui Dumnezeu Tatăl. Dorește să-i slujească cu dedicare și compasiune pe toți oamenii construind o comunitate a prețuirii, a progresului și a ajutorării, a credinței și a dragostei, vestind Evanghelia Mântuitorului Isus Hristos în toată lumea și așteptând cu bucurie revenirea Lui în glorie. Scopul bisericii noastre este de a ne închina lui Dumnezeu în unitate și de a creşte tot mai mult în asemănarea noastră cu Hristos! Arhive
June 2020
Categorii
All
|