"Tu cercetezi pământul şi-i dai belşug, îl umpli de bogăţii şi de râuri dumnezeieşti, pline cu apă. Tu le dai grâu, pe care iată cum îl faci să rodească: îi uzi brazdele, îi sfărâmi bulgării, îl înmoi cu ploaia şi-i binecuvântezi răsadul. Încununezi anul cu bunătăţile Tale şi paşii Tăi varsă belşugul. " Psalmii 65:9-11 „Ziua Mulţumirii” Este cel de al treilea an în care Biserica Gogota din Leverkusen sărbătorește îndurările Domnului revărsate peste noi în aceste vremuri. Scopul acestei sărbători este de a privi la bunătăţile lui Dumnezeu, care s-au înoit în fiecare dimineaţă, revărsând peste noi binecuvântări alese. În acest an dorim să mulţumim Părintelui Ceresc pentru toate lucrurile, dar nu oricum, ci cu o inimă mulţumitoare. „Mulţumesc” este un cuvânt frumos, deosebit, însă rostit din ce în ce mai rar. În acest context vrem să învăţăm să fim nu numai mulţumiţi, ci şi mulţumitori. Sfânta Scriptura ne învaţă să aducem înaintea lui Dumnezeu „rugăciuni, cereri, mijlociri, mulţumiri pentru toţi oamenii”(1 Timotei 2:1), de aceea dorim să mulţumim lui Dumnezeu pentru toate lucrurile (familie, biserică, şcoală, autorităţi, comunitate, bucurii şi necazuri) rugându-ne ca Cel care este Atotputernic să-şi reverse mila, harul şi binecuvântarea Sa peste noi, iar mântuirea realizată de Domnul Isus la Golgota să inunde inimile multora. Vino și tu! Nu uitați să vă invitați și prietenii! Duminică, 30 octombrie 2016, ora 16:00
0 Comments
„Nu există nici măcar o fărâmă de dovadă în Biblie care să sprijine posibilitatea de a acorda cuiva o altă oportunitate de mântuire după moarte şi dincolo de mormânt... De aceea să ne amintim că toţi avem o responsabilitate pentru oamenii din jurul nostru. Nu vă încurajaţi zicând: „Vor avea o altă şansă după moarte”. Când avem de-a face cu oamenii, trebuie să credem că fericirea lor veşnică sau nefericirea şi pedeapsa lor pentru veşnicie pot fi decise numai în lumea aceasta prin credinţa sau necredinţa lor în Evanghelia harului minunat al lui Dumnezeu.” (Martyn Lloyd-Jones) Într-un cadru special, vrem să ne bucurăm împreună de un timp special de laudă și închinare împreună cu Grupul CONTINENTAL, la Biserica Golgota din Leverkusen.
*22 octombrie 2016, ora 18:00 *Adresa: Im Hederichsfeld 64, 51379, Leverkusen Va fi o seară specială. Vino și tu! Nu uitați să vă invitați și prietenii! http://continentalmusic.org/#traseucontinental … nu poți să spui că ai credință și totuși acest lucru să nu se vadă în viața ta. Credința te transformă într-un om neobișnuit pentru cei din jur. Atunci ești un om plin de pace, ești un om cinstit pentru că știi Cine te vede și aude chiar și în ascuns, spui adevărul fără teamă. În toate te bazezi pe Domnul Isus. Și rugăciunea nu lipsește din viața ta. Mai ai tu o viață de rugăciune? Mai citești tu Cuvântul cu interes? Dacă aceste lucruri le-ai lăsat pe locul doi în viața ta, atunci și credința ta se clatină. Întoarce-te la aceste lucruri simple și pe care le știi deja, iar credința ta va fi întărită din nou. "Teama de Dumnezeu este începutul şi temelia adevăratei credinţe. Fără un respect sfânt şi o adorare serioasă a lui Dumnezeu şi a Cuvântului Lui, nu există punct de sprijin nici pentru cele mai strălucitoare virtuţi. Sufletul care nu-L cinsteşte pe Dumnezeu, nu va cunoaşte niciodată sfinţenia. Fericit este acela care are această teamă sfântă de a face rău. El se gândeşte înainte de a face ceva şi se teme să nu greşească, să nu-şi neglijeze lucrul pe care-l are de făcut şi-i este frica să nu păcătuiască. El se depărtează de orice prietenie primejdioasă, de orice flecăreală şi de orice lucrare necurată. Această abţinere de la rău nu-l face pe un om nenorocit, ci dimpotrivă, îi aduce fericire." (Charles Spurgeon) Gândiţi-vă mai întâi că există o Biserică. Ce minune este aceasta! Este probabil cel mai mare miracol al tuturor timpurilor că Dumnezeu are o Biserică în lume… Întotdeauna o Biserică! Când împăraţii păgâni au tăbărât cu toată forţa asupra Bisericii, ca o avalanşă de tunet, ea şi-a scuturat surprinzătoarea povară aşa cum un om îşi scutură fulgii de zăpadă de pe îmbrăcăminte şi a continuat să existe nevătămată. Când Roma papală şi-a revărsat răutatea şi mai furios şi mai ingenios, când ucigaşii cruzi i-au hăituit pe sfinţi în Alpi sau i-au fugărit în câmpie, când sângele albigenzilor şi al waldenzilor s-a revărsat ca un râu şi a înroşit zăpada făcând-o ca purpura, Biserica a continuat să trăiască şi niciodată nu a fost într-o stare mai sănătoasă şi mai bună decât atunci când s-a cufundat în propriul ei sânge. Când, după o reformă parţială în această ţară, cei care pretindeau că sunt religioşi au hotărât ca cei cu adevărat spirituali să fie alungaţi din ţară, Biserica lui Dumnezeu nu a dormit şi nici nu a încetat să trăiască sau să slujească. Fie ca legământul semnat cu sânge să mărturisească vigoarea sfinţilor persecutaţi. Ascultaţi psalmul ei predicându-se din mijlocul dealurilor Scoţiei acoperite de tufişuri şi rugăciunea ei ridicându-se din bisericuţele clandestine din Anglia. Ascultaţi vocea lui Cargil şi a lui Cameron tunând în munţi împotriva unui rege fals şi a unui popor apostat, ascultaţi mărturia lui Bunyan şi a tovarăşilor lui, care, mai degrabă, ar fi putrezit în temniţă, decât să se închine lui Baal. Întrebaţi-mă: „Unde este Biserica?” şi o pot găsi în oricare şi în fiecare perioadă, începând din ziua în care Duhul Sfânt a coborât pentru prima dată în camera de sus şi până în ziua de azi. Succesiunea apostolică merge în linie neîntreruptă, nu prin Biserica de la Roma, nu prin mâinile superstiţioase ale papilor aleşi de preoţi sau ale episcopilor puşi de către regi (ce minciună sfruntată este succesiunea apostolică a celor care se laudă cu atâta mândrie cu ea!), ci prin sângele oamenilor buni şi adevăraţi, care nu au renunţat niciodată la mărturia lui Isus, prin şirul de păstori adevăraţi, evanghelişti muncitori, martiri credincioşi şi oameni onorabili ai lui Dumnezeu, noi ne tragem originea din pescarii din Galileea şi glorie să-I fie Lui că noi perpetuăm, prin harul lui Dumnezeu, acea Biserică adevărată şi credincioasă a Dumnezeului celui viu, în care Hristos a existat şi va continua să existe până la sfârşitul acestei lumi. Principala minune este că ea continuă să existe nevătămată. Niciunul dintre cei aleşi de Dumnezeu nu a dat înapoi, niciunul din cei răscumpăraţi cu sânge nu şi-a negat credinţa. Nici măcar un singur suflet din cei chemaţi cu adevărat nu poate fi făcut să-L nege pe Hristos, chiar dacă i s-ar smulge carnea de pe oase cu cleşti înroşiţi în foc sau dacă trupul său torturat ar fi azvârlit la fiarele sălbatice. Tot ceea ce a făcut vrăjmaşul nu a adus niciun prejudiciu Bisericii. Stânca cea veche a fost spălată şi iarăşi spălată de valurile furtunilor şi s-a scufundat de o mie de ori în apele mării, dar până şi adânciturile şi colţurile ei au rămas întregi şi nu pot fi rupte. Putem spune despre cortul lui Dumnezeu că nici măcar unul dintre stâlpii lui nu a fost îndepărtat, niciuna dintre frânghiile lui nu a fost ruptă. Casa Domnului, din temelie şi până în vârf este în stare perfectă: „A venit o vărsare de ape şi s-a năpustit şuvoiul peste casa aceea, dar n-a putut să o clatine”; nu, nici măcar o singură piatră din ea, „pentru că ea era zidită pe stâncă”. (Fragment din mesajul Christ is Glorious – Let Us Make Him Known, predicat de Charles Spurgeon, duminică, 20 martie 1864. Citatul este inclus în volumul Spurgeon cel uitat, Iain Murray, Editura Multimedia, Arad, 1995.) Articol preluat, sursa aici O, Doamne, în rugăciune mă lansez departe în lumea veşniciei, iar pe acel mare ocean sufletul meu triumfă peste toate relele de pe aceste ţărmuri ale morţii. Timpul, cu toate amuzamentele lui vesele şi dezamăgirile crude, nu apare niciodată mai lipsit de importanţă ca acum. În rugăciune, văd că sunt nimic; descopăr că inima mea Te vrea cu intensitate şi tânjeşte cu o sete aprinsă să trăiască pentru Tine. Binecuvântate să fie vânturile puternice ale Duhului care mă împing cu viteză spre Noul Ierusalim. În rugăciune toate lucrurile de aici de jos dispar, nimic nu mai mi se pare important în afară de sfinţenia inimii şi mântuirea altora. În rugăciune toate grijile mele lumeşti, toate temerile şi neliniştile dispar, sunt la fel de lipsite de semnificaţie ca o suflare de vânt. În rugăciune sufletul meu jubilează înăuntrul meu gândindu-se la ce faci Tu pentru biserica Ta şi tânjeşte ca Numele Tău măreţ să fie lăudat de păcătoşii care se întorc în Sion. În rugăciune sunt ridicat deasupra încruntărilor şi linguşirilor vieţii, gustând din bucuriile cereşti; intrând în lumea veşniciei, mă pot dărui Ţie din toată inima mea, să fiu al Tău pentru veşnicie. În rugăciune îmi pot aşeza toate grijile în mâinile Tale, să fiu în întregime la dispoziţia Ta, neavând o voinţă proprie sau vreun interes al meu. În rugăciune pot mijloci pentru prieteni, pastori, păcătoşi, biserică, ca să vină Împărăţia Ta, cu cea mai mare libertate, nădejde aprinsă, aşa cum un fiu vine înaintea tatălui său, cum vine cineva înaintea iubitului său. Ajută-mă să fiu în întregime o rugăciune şi să nu încetez vreodată să mă rog. Tradus de Florin Vidu, sursa aici "Dragostea este asemenea luminii. Când există lumină, nu poate exista întuneric. Când există dragoste, nu poate exista frică. Aminteşte-ţi: frica şi dragostea nu există niciodată laolaltă; nu pot. Coexistenţa nu este posibilă. Frica este opusul dragostei. În formă ei cea mai pură, dragostea înseamnă împărtăşirea bucuriei. Nu cere nimic în schimb, nu aşteaptă nimic; şi atunci cum poţi să suferi? Când nu te aştepţi la nimic, nu există posibilitatea de a suferi. În schimb, orice vine este binevenit şi, dacă nu vine nimic, este bine şi aşa. Bucuria ta a fost aceea de a da, nu de a primi." "În măsura în care iubim, ne umplem de rost şi ne aflăm locul în această lume făcută de Dumnezeu. Dragostea pe care o revărsăm asupra oamenilor este ca o lumină care descoperă lucrurile aflate până atunci în întuneric. Prin iubire cunoaştem şi vedem pe celălalt în adevărata lui lumină. Numai iubirea este văzătoare. Dacă cineva vrea să ştie ce înseamnă să fii văzător cu Duhul, trebuie să ştie că asta înseamnă să iubeşti." Biserica se află în centrul creștinismului. Ceea ce gîndești despre Biserică este extrem de important pentru înțelegerea Bibliei ca un tot întreg. Cuvântul lui Dumnezeu definește ce este biserica și care este scopul ei. Găsim scris în Sfînta Scriptură că cuvântul “biserică” este folosit pentru a descrie biserica universală și cea locală. Biserica universală Biserica universală cuprinde toți credincioșii nou-născuți ai bisericilor locale care sunt scriși în ceruri de Dumnezeu. “Ci v-ați apropiat de muntele Sionului, de cetatea Dumnezeului celui viu, Ierusalimul ceresc, de zecile de mii, de adunarea în sărbătoare a îngerilor, de Biserica celor întîi născuți, cari sînt scriși în ceruri, de Dumnezeu, Judecătorul tuturor, de duhurile celor neprihăniți, făcuți desăvîrșiți.” (Evrei 12:22-23) Deci, Biserica universală este totalitatea persoanelor salvate prin credință în Isus Hristos de la evenimentul Cincizecimii (Fapte 2) până la răpirea Bisericii (1 Tim. 4:12-18). Domnul Isus a vorbit despre Biserica universală cînd i-a spus lui Petru: “Și Eu îți spun: tu ești Petru (Grecește: Petros.), și pe această piatră (Grecește: petra.) voi zidi Biserica Mea, și porțile Locuinței morților nu o vor birui.” (Matei 16:18) Biserica universală are drept scop să facă cunoscut lumii Cuvântul lui Dumnezeu și înțelepciunea nespus de felurită a lui Dumnezeu. “Da, mie, care sînt cel mai neînsemnat dintre toți sfinții, mi-a fost dat harul acesta să vestesc Neamurilor bogățiile nepătrunse ale lui Hristos, și să pun în lumină înaintea tuturor care este isprăvnicia acestei taine, ascunse din veacuri în Dumnezeu, care a făcut toate lucrurile; pentruca domniile și stăpînirile din locurile cerești să cunoască azi, prin Biserică, înțelepciunea nespus de felurită a lui Dumnezeu, după planul vecinic, pe care l-a făcut în Hristos Isus, Domnul nostru.” (Efeseni 3:8-11) Biserica universală nu poate exista fără biserica locală. Aceste două grupuri sunt conectate una de cealaltă. Apostolul Pavel, în Efeseni 2:20-21, vorbește atît despre Biserica universală, cît și despre Biserica locală. “fiind zidiți pe temelia apostolilor și proorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos. În El toată clădirea, bine închegată, crește ca să fie un Templu sfînt în Domnul. Și prin El și voi (biserica din Efes) sînteți zidiți împreună, ca să fiți un lăcaș al lui Dumnezeu, prin Duhul.” (Efeseni 2:20-21) Cel mai bun mod de a înțelege relația dintre Biserica universală și cea locală este să privim la Biserica locală ca manifestare a Bisericii universale. Biserica locală Biserica locală este formată din credicioși creștini nou-născuți ce s-au identificat cu un grup constituit ce se închină lui Dumnezeu într-o localitate geografică. Astfel, găsim scris în Noul Testament că biserica din Chencrea, biserica din Roma, Efese, Corint, Filipe etc. sunt biserici locale. Membrii bisericii locale constituie biserica, chiar și atunci cînd nu sunt asamblați împreună. În cartea Faptele Apostolilor 14:27, apostolul Pavel a adunat Biserica și… După venirea lor, au adunat Biserica, și au istorisit tot ce făcuse Dumnezeu prin ei, și cum deschisese Neamurilor ușa credinței. Și au rămas destul de multă vreme acolo cu ucenicii. Toți credincioșii nou-născuți sunt membrii Bisericii universale a lui Isus Hristos. Cu toate acestea, toți credincioșii trebuie să se identifice cu o biserică locală pentru închinare, părtășie și studierea Sfintelor Scripturi. “Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste și la fapte bune. Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alții, și cu atît mai mult, cu cît vedeți că ziua se apropie.” (Evrei 10:24-25) Autorul cărții Evrei îndeamnă pe creștini să nu renunțe la a se întâlni împreună pentru a se ruga, a avea părtășie, pentru frângerea pîinii și pentru studierea Cuvântului lui Dumnezeu. A te separa de biserica locală a fost întotdeauna privită ca fiind o problemă periculoasă. Același lucru îl spune și Domnul Isus Hristos. “Și oamenii n-aprind lumina ca s’o pună supt obroc, ci o pun în sfeșnic, și luminează tuturor celor din casă.” (Matei 5:15) Creștinii nu pot fi creștini autentici prin a se izola de grupul creștin local cu care trebuie să se identifice, pentru că ei nu sunt doar credincioși, ci sunt ucenici, frați și membri ai unui organism. Izolarea de biserică nu îi este permisă creștinului. Creștinul este chemat la unitate, iar unitatea este exprimată în viața comună prin stăruirea în învățătura apostolilor, în legătura frățească, în frîngerea pîinii și în rugăciuni. “Cei ce au primit propovăduirea lui, au fost botezaţi; şi în ziua aceea, la numărul ucenicilor s-au adaus aproape trei mii de suflete. Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frîngerea pînii, şi în rugăciuni. Fiecare era plin de frică, şi prin apostoli se făceau multe minuni şi semne. Toţi cei ce credeau, erau împreună la un loc, şi aveau toate de obşte. Îşi vindeau ogoarele şi averile, şi banii îi împărţeau între toţi, după nevoile fiecăruia. Toţi împreună erau nelipsiţi dela Templu în fiecare zi, frîngeau pînea acasă, şi luau hrana, cu bucurie şi curăţie de inimă. Ei lăudau pe Dumnezeu, şi erau plăcuţi înaintea întregului norod. Şi Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mîntuiţi.” (Faptele apostolilor 2:41-47) În concluzie, creștinul trebuie să se identifice cu un grup de creștini locali, mădularul nu poate există de unul singur în trupul lui Hristos, ci are nevoie și de alte mădulare pentru a fi încurajat, învățat, îmbărbătat, mustrat etc. Sursa articol aici Sursa poza aici Ca să capeţi adevărata dragoste pentru Isus Hristos, trebuie să ajungi la convingerea de PĂCAT, şi la simţământul NEVOII tale pentru Hristos. Dragostea pentru păcat şi alipirea de păcat sunt lucruri incompatibile cu dragostea adevărată pentru Isus Hristos. Cei care iubesc pe Hristos urăsc păcatul; şi cei care iubesc păcatul sunt în vrăjmăşie faţă de Hristos. Câtă vreme inima ta urmează lăcomia şi stricăciunea ta, ea nu poate fi fixată pe Hristos. Înainte ca să poţi iubi pe Hristos, inima ta trebuie să se dezlipească de păcat. De aceea, fii convins de păcat ca de cel mai grozav rău de pe lumea aceasta. Fii convins ce rău şi amar lucru este să încalci legea lui Dumnezeu şi astfel să sfidezi pe Cel Preamărit, marele Împărat al slavei! Priveşte în Cuvântul lui Dumnezeu şi vezi ce este permis şi ce este interzis acolo, apoi examinează-ţi viaţa, priveşte în registrul conştiinţei tale, astfel încât să vezi care îţi sunt păcatele comise şi păcatele prin omisiune. Aruncă o privire asupra încălcărilor Legii pe care le-ai făcut şi de asemenea asupra neascultării tale faţă de Evanghelie. Şi, fiind vinovat înaintea lui Dumnezeu, străduieşte-te să ai o vedere clară şi un simţământ adânc al vinovăţiei tale. Cât de mult te afli sub blestemul neascultării tale! Cât de mult meriţi tu să fii distrus pe veşnicie şi ruinat pentru păcatele tale! Priveşte la păcat ca la cel mai rău şi mai distrugător lucru din această lume. Dacă există vreun lucru rău în vreuna din suferinţele acestea temporare care cad asupra oamenilor, dacă există, da, vreun rău în suferinţele viitoare, în caracterul extrem şi veşnic al pedepselor şi plăgilor iadului, fii convins de faptul că mult mai mult rău se găseşte în păcat, care este cauza tuturor acestora. Gândeşte-te în ce stare mizeră te afli, câtă vreme eşti sub vina şi puterea dominatoare a păcatului; ridică-te și cere azi iertarea de la Dumnezeu. Nu poți avea pace dacă nu ești iertat. Căci am primit de la Domnul ce v-am învăţat…” 1 Corinteni 11:23a Fiecare din relatările evangheliei vorbesc despre moartea lui Isus (Matei 27:26- 54; Marcu 15:16-39; Luca 23:27-49; Ioan 19:16-37). Există cinci principii de bază semnificative în Cina Domnului: (1) Aceasta este un memorial (1 Corinteni 11:24-25). În împărtăşirea din pâine şi pahar, cineva trebuie să facă astfel în „amintirea mea” (1 Corinteni 11:24-25). Un eşec de amintirea a semnificaţiei actului Domnului la crucea de la Calvar în anticipare împărtăşirii cuiva din pâine şi pahar îl determină pe cineva să aducă condamnarea Domnului asupra lui (1 Corinteni 11:29). Este o practică corectă ca întotdeauna să se amintească să se pună aparte orice distracţie şi să se concentreze asupra crucii lui Hristos. (2) Aceasta este o promisiune a Noului Testament (Luca 22:20), nu a Vechiului Testament (Ieremia 31:31-34; Evrei 8:8-13). Isus a spus în instituirea Cinei Domnului „Căci acesta este sângele MEU, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulţi, spre iertarea păcatelor” (Matei 26:28). Vechiul Testament nu putea ierta păcatele (Evrei 10:4, 11). (3) Aceasta este o proclamare a morţii lui Hristos (1 Corinteni 11:26, în versiunea KJV din limba engleză se foloseşte termenul „shew” care de fapt înseamnă „a proclama”, n. tr.). (4) Aceasta este o profeţie a întoarcerii lui Hristos (1 Corinteni 11:26). „Vedem, prin urmare, că cina nu numai indică la ceea ce Isus Hristos a făcut pentru noi dar şi indică spre ceea ce el are să însemne pentru noi” (GOSPEL OF MATTHEW, Hendrickson, p. 911). (5) Aceasta este o părtăşie cu Hristos şi cu ai Săi (1 Corinteni 10:16). „Comuniunea” înseamnă literal o „împărtăşire” sau „a lua parte în comun”. De aici, cei care sunt în părtăşie cu Hristos arată un memorial comun cu o cauză comună. Aceasta nu este o mâncare fizică ci o sărbătoare spirituală. |
Duminică: ora 16:00 o după-amiază de închinare: Serviciu divin: Laudă și închinare. Rugăciune și Cuvânt. Miercuri: ora 21:30 Rugăciunea de acasă: Fiecare ne oprim din activitatea noastră și ne facem timp să ne rugăm în același gând cu frații și surorile noastre! Joi: Ora 19:00 - Seara de studiu din Scriptură cu ajutorul site-ului meet.google.com ! Sâmbăta: În sezonul cald ne întâlnim la grădină pentru a ne putea bucura și de aerul curat și de spațiul de joacă disponibil. Pentru detalii luați legătura cu pastorul bisericii. Adresa aici Adresa: Poststrasse 3, Leverkusen, 51377 AuthorBiserica Baptistă Golgota din Leverkusen, Îl iubește pe Dumnezeu, Sfanta Treime, din toata inima, I se închină Lui în Duh și Adevar, și dorește să traiască în sfințenie și credință, în prețuire și ascultare de Cuvântul Revelat (mantuitorul Isus Hristos, Logos-ul întrupat, și Biblia - Cuvântul Revelat), prin puterea Duhului Sfant și sub autoritatea lui Dumnezeu Tatăl. Dorește să-i slujească cu dedicare și compasiune pe toți oamenii construind o comunitate a prețuirii, a progresului și a ajutorării, a credinței și a dragostei, vestind Evanghelia Mântuitorului Isus Hristos în toată lumea și așteptând cu bucurie revenirea Lui în glorie. Scopul bisericii noastre este de a ne închina lui Dumnezeu în unitate și de a creşte tot mai mult în asemănarea noastră cu Hristos! Arhive
June 2020
Categorii
All
|