De aceea, şi voi fiţi gata; căci Fiul omului va veni înceasul în care nu vă gândiţi. (Matei 24:44). Un rege avea un bufon vestit. Odată, ca să-şi bată joc de el, l-a chemat, i-a dat un baston şi i-a spus: „Ţine-l şi poartă-l peste tot cu tine, pînă voi găsi altul mai nebun ca tine căruia să i-l poţi da”. Nu peste mult timp, regele s-a îmbolnăvit, şi pentru că medicii i-au spus că nu mai este nicio speranţă, a chemat bufonul, ca măcar să moară în veselie şi nu în necaz. Bufonul, cînd l-a văzut dus pe gânduri, l-a întrebat: „Ce e cu maiestatea sa regele?” „În curând o să plec într-o călătorie lungă”. „Şi eşti pregătit pentru o asemenea călătorie lungă şi importantă despre care vorbeşti?”. „Lucrul cel mai tragic e că nu sunt deloc pregătit!”. „Atunci ţine bastonul acesta, maiestate. Am găsit nu un om mai nebun ca mine, ci cel mai nebun om din lume!”. Scriptura ne prezintă două modalități de a fi gata: a) Fecioarele pregătite să intre cu El la nuntă; după ele poarta a fost închisă (Matei 25:10). Toți cei care sunt ai lui Hristos „sunt gata”. Ei au crezut în El, au fost spălați de păcatele lor, sunt acceptați de Dumnezeu (Efeseni 1:1), iar Duhul lui Hristos locuieşte în ei (Romani 8.9) – toate acestea fără vreun merit din partea lor. Ei Îi mulțumesc Tatălui pentru că „i-a învrednicit să aibă parte de moştenirea sfinţilor în lumină”. b) Apostolul Pavel spune: „Sunt gata să fiu turnat ca o jertfă de băutură... m-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credința. De acum mă aşteaptă cununa dreptății, pe care mi-o va da, în ziua aceea, Domnul, Judecătorul cel drept; şi nu numai mie, ci şi tuturor celor care vor fi iubit venirea Lui” (2 Timotei 4.6-8). Pavel era gata nu numai pentru că era mântuit – el ştia aceasta de mulți ani – ci pentru că slujirea şi mărturia lui erau de aşa natură, încât avea siguranţa că în „ziua aceea” va primi răsplata pregătită de Domnul său. Orice credincios are acum, în Persoana Domnului Isus răstignit şi glorificat la drepta lui Dumnezeu, „biletul”, adică o probă incontestabilă că toată călătoria i-a fost plătită. Dar, dacă este adevărat că „oricine crede este iertat prin El” (Fapte 13:39) şi că, „pe aceia pe care i-a socotit drepți, i-a şi proslăvit” (Romani 8:30), totuşi nu toți credincioşii vor primi în acea zi aceeaşi răsplată, ci „Fiecare îşi va lua răsplata după osteneala lui” (1 Corinteni 3:8). Eşti tu pregătit în ambele sensuri? Ai siguranţa mântuirii? Îl slujeşti pe Domnul cu pasiune? Într-o zi, marele vestitor al Evangheliei John Wesley a fost întrebat de cineva: „Domnule Wesley, cum v-aţi folosi ultimele ore de viaţă dacă aţi şti că mîine veţi muri?” Foarte liniştit, el a răspuns: „Le-aş folosi întocmai cum am hotărît astăzi: Astă-seară aş predica la Glocester, apoi m-aş duce călare la Tewksburry, unde aş predica după prînz, iar seara aş avea tot acolo o adunare mai mică, mai intimă; după adunare m-aş duce la fratele Martin, unde cred că voi fi găzduit şi unde după cină voi mai sta de vorbă cu familia lui, iar după aceea ne vom ruga împreună ca de obicei, apoi mă voi retrage în camera care îmi va fi pusă la dispoziţie ca să mă odihnesc; mă voi încredinţa iarăşi Tatălui meu ceresc, mă voi culca, şi în sfîrşit mă voi trezi în glorie!” Dar tu? Ești tu gata? Ești pregătit?
0 Comments
Vă invităm la o seară specială de laudă și închinare cu Ionuț și Adela Crăciun, la Biserica Baptistă Golgota din Leverkusen
*26 noiembrie 2016, ora 18:00 *Adresa: Im Hederichsfeld 64, 51379, Leverkusen Va fi o seară deosebită. Lauda noastră e doar pentru Împăratul! Vino și tu! Nu uitați să vă invitați și prietenii! Credinciosul este menit să fie asemenea lui Dumnezeu și a lui Hristos, Domnul. Nu doar că este diferit de alții, nu doar devine mai bun decât alții… Creștinul autentic este menit să fie asemenea lui Dumnezeu. El are mandatul de a manifesta în această lume crudă, ceva din trăsăturile lui Dumnezeu. Nu doar să fie diferit de alții, ci să trăiască după modelul lui Isus Hristos! În situația în care vreau să știu cu certitudine dacă sunt creștin autentic sau nu, ar trebui să-mi pun urmatoarea întrebare: Există în mine acel ceva care nu poate fi explicat în termeni naturali? Există acel ceva specific și unic în viața mea, ceva ce nu poate fi întâlnit la niciun necredincios? Pentru mulți oameni, creștinul este un om care crede în Dumnezeu, care are o conduită morala bună, este sincer, etc.. Există oameni care ÎL resping pe Hristos – care cred în Dumnezeu, au o etică strictă, sunt corecți și sinceri. Exista mulți oameni asemenea lui Ghandi care, fără îndoială cred în Dumnezeu și cu greu vei găsi ceva de criticat în viețile lor; dar cu toate acestea nu sunt creștini – urmașii lui Isus Hristos! Ce anume face din creștin o persoană unică? a. Perspectiva lui despre păcat! Creștinul s-a văzut pe sine păcătos, complet neajutorat și condamnat, vinovat înaintea lui Dumnezeu și fără să poata avea vreo pretenție la dragostea lui Dumnezeu. Apoi a înțeles ceva despre harul fără plată al lui Dumnezeu în Isus Hristos. b. O perspectivă complet nouă asupra vieții în această lume! El ajunge la înțelegerea că această viață nu este decât antecamera adevăratei vieți și că el însuși este un călător pe pământ, în trecere spre eternitate. Această perspectivă schimbă totul! c. Ce este un creștin autentic? Este un om care a devenit copil al lui Dumnezeu și se află într-o relație unică cu Dumnezeu. Dumnezeu i-a devenit Tată! Pentru omul firesc El este doar Dumnezeu, NU și Tată! d. Dacă Dumnezeu este și Tatăl tău, lucrul acesta se va vedea! Nu te poți eschiva! Nu poți fi ca alții, ci vei fi tot mai mult asemenea lui Hristos. ***Este ceva deosebit în viața ta? Nu te-ntreb dacă trăiești o viață bună, morală, corectă. Nu te-ntreb dacă îți spui zilnic rugăciunile sau dacă mergi regulat la biserică. Există oameni care fac toate acestea și totuși nu sunt creștini. ***Exista acel “ceva” din Dumnezeu care te face să semeni cu El, cu Hristos Domnul? Iata TESTUL!!! Semnele descendenței tale spirituale nu pot fi ascunse, dacă există! Şi noi trebuie să trăim o viaţă de biruitori, dar această viaţă o putem trăi numai primindu-L pe Domnul şi darurile biruinţei, pe care ni le-a câştigat El prin Jertfa Crucii de pe Golgota. Prin Jertfa Crucii de pe Golgota, Satana a fost înfrânt definitiv. Biruinţa Domnului a fost o biruinţă definitivă. Însă, biruinţa Crucii de pe Golgota, pentru noi n-are nici un preţ, dacă nu-L primim pe Isus Biruitorul, Care ne aduce darul biruinţei. Sunt atâţia creştini care n-au nici o putere asupra ispitelor, pentru că nu L-au primit cu adevărat pe Isus Mântuitorul şi darurile Lui pe care le împarte Duhul Sfânt. Biruinţa noastră atârnă de primirea Domnului, atârnă de întrebarea: L-am primit noi cu adevărat pe Domnul şi darurile Lui, ori nu? „Iată că Domnul, Dumnezeul tău, îţi pune ţara înainte; suie-te, ia-o în stăpânire, cum ţi-a spus Domnul Dumnezeul părinţilor tăi; nu te teme şi nu te înspăimânta.” (Deut.1:21) „Priveşte; există o moştenire a harului pe care ar trebui să îndrăzneşti s-o capeţi ca să fie a ta. Tot ceea ce a căpătat un credincios, oricine poate căpăta. Tu poţi să fii tare în credinţă, să ai o dragoste fierbinte, să ai spor în lucrare; nimic nu te împiedică să ai parte de toate acestea; dar pentru aceasta vino şi primeşte harul Său. Cea mai dulce experienţă şi harul cel mai preţios sunt şi pentru tine, ca şi pentru oricare dintre fraţii tăi. Domnul pune înaintea ta astăzi toate aceste bunuri şi nimeni nu poate să-ţi tăgăduiască dreptul tău la ele; vino dar şi ia-le pentru tine. Înaintea ta este de asemenea şi lumea, care trebuie câştigată pentru Isus. Nici un ţinut, nici un loc nu poate să rămână nesupus lui. Acest cartier şi această ulicioară întunecoasă care sunt înaintea casei noastre nu sunt pentru a zadarnici strădaniile noastre, ci pentru a le încuraja. Să îndrăznim şi să mergem înainte şi vom câştiga pentru Isus sufletele, întunecate şi inimile împietrite. Să nu lăsăm să piară niciun suflet din cauză că noi nu am avea destulă credinţa în Isus sau în Evanghelie, ca să punem mâna pe toată ţara. Niciun loc nu este prea întunecos, nicio fiinţă prea degradată ca să nu poată fi cuprinsă în puterea harului. La o parte cu frica; prin credinţă să mergem şi să cucerim.” Sfinţirea înseamnă o permanentă înnoire în conformitate cu chipul lui Dumnezeu revelat în Hristos; imaginea (eikon) perfectă a lui Dumnezeu. Biblia spune că noi „suntem schimbaţi în acealaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.” (2 Corinteni 3:18). Iată de ce, afirmă apostolul Pavel, noi nu cădem de oboseală. Pentru că avem slujba aceasta, a desăvârşirii celor mântuiţi, nu prin puterea noastră sau prin prezentarea opiniilor noastre, ci, prin înălţarea lui Isus Hristos în predicarea şi mărturisirea noastră. În măsura în care Dumnezeu luminează propriile noastre inimi, suntem în stare „să facem să strălucească lumina cunoştinţei slavei lui Dumnezeu pe faţa lui Isus Hristos.” (2 Corinteni 4:6). „Pe El Îl propovăduim noi, şi sfătuim pe orice om, şi învăţăm pe orice om în toată înţelepciunea, ca să înfăţişăm pe orice om desăvârşit în Hristos. Iată la ce lucrez eu.” (Coloseni1:28-29). Lucrarea de sfinţire a Duhului Sfânt este un proces de o viaţă întreagă, prin ascultare de îndemnurile şi călăuzirea Lui: „Căci toţi cei ce sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu.” Biblia ne învaţă că nu există scurtături spre desăvârşire prin experienţe excepţionale, care să ne ridice pe un platou al spiritualităţii fără păcat. Cu cât ne apropiem mai mult de Lumină, cu atât recunoaştem nevoia noastră de continuă curăţire şi dependenţă de călăuzirea Duhului (1 Ioan 1:1—10). Când David a trimis spioni în Ierusalim în anul 1000 î.Hr., acesta era o fortăreaţă interzisă, locuită de un vechi duşman, care a declarat: „Să nu intri aici, căci şi orbii şi ologii ţi se vor împotrivi!” (2 Sam. 5:6). Era acesta sfârşitul povestirii? Nu! Nici vorbă de aşa ceva. Era doar începutul! Zidurile erau înalte, duşmanul neîmblânzit, iar vocile intimidau. „Dar David a pus mâna pe cetăţuia Sionului... S-a aşezat în cetăţuia pe care a numit-o cetatea lui David.” Asta înseamnă că s-a întors roata! David era tot mai mare şi Domnul, Dumnezeul oştirilor era cu el. Care este fortăreaţa ta? Care sunt zidurile care te înconjoară? Este acel domeniu în care satan este destul de puternic pentru a te înfrunta? Limba ascuţită? Atitudinea de judecată? Stima de sine scăzută? Bătălia pierdută cu un obicei încăpăţânat? Bârfa? Critica la adresa celor din jurul tău? Mândria? Lăudăroşenia? Prestigiul? Eşti cel mai bun şi alţii nu văd? Şi exemplele pot continua... Duşmanul spune: „Eşti blocat. Nu vei scăpa niciodată.” Fortăreţele şi zidurile nu înseamnă nimic pentru Dumnezeu. El va face pentru tine ceea ce a făcut odinioară pentru David doar dacă te laşi la îndemâna Domnului şi călăuzit de Cuvântul Lui. Doar dacă El, Dumnezeu domneşte în inima ta şi doar dacă tu ai avut o întâlnire reală cu Dumnezeu. În caz contrar, ai pierdut bătălia şi diavolul se va bucura. Există două principii importante pe care, dacă le aplici în viaţa ta, cu siguranţă vei avea izbândă în încercările de a dărâma zidurile de probleme prin care treci, şi anume: Primul principiu este: există două voci care concurează mereu pentru a-ţi capta atenţia. Una spune: „Poţi s-o faci, nu te da bătut! Poţi să ai biruinţă! Poţi să câştigi!” Cealaltă spune: „E inutil. Nu vei reuşi niciodată. Dă-te bătut, lasă armele jos, ai pierdut, eşti învins.” Fă asemenea lui David şi practică auzul selectiv. Roagă-L pe Domnul să te ajute să auzi numai ce trebuie şi ce este sănătos pentru mintea şi sufletul tău. Bruiază vocile care vor să-ţi distrugă fortăreaţa şi fii receptiv la Cuvântul care este viaţă pentru sufletul tău. În loc să dialoghezi cu diavolul, spune ce a spus Isus: „Înapoia Mea, Satano” (Matei 16:23) şi vei vedea cum vei primi biruinţa care va aduce pace şi armonie sufletului tău. Al doilea principiu este: priveşte prin ochii credinţei. Acolo unde alţii au văzut ziduri, David a văzut mai mult decât acele ziduri. El a văzut dincolo de acele ziduri, a văzut biruinţa pe care Domnul i-a pregătit-o. Ceilalţi s-au concentrat asupra problemelor, în timp ce el s-a uitat la posibilităţile pe care Domnul i le dădea pentru a cuceri cetăţuia Sionului. Şi fiindcă a făcut ceea ce nimeni nu se aştepta, a realizat ceea ce nimeni nu şi-a închipuit şi cu ajutorul lui Dumnezeu şi tu poţi face la fel. Roagă-L pe Domnul să te ajute în faţa zidurilor şi a problemelor mari, a intemperiilor şi valurilor mari cu care te confrunţi în viaţa ta, să poţi vedea adevărat cu ochii credinţei rezolvările pe care Domnul ţi le dă. Doamne ajuta! O femeie îmbrăcată sărăcăcios, cu o privire de om învins, a intrat într-o zi într-o băcănie. S-a apropiat de stăpânul magazinului într-un mod foarte umil și l-a întrebat daca nu ar putea să-i dea și ei pe datorie câteva alimente. I-a explicat cu glas ușor că soțul ei era foarte bolnav și că nu putea munci, și că aveau și sapte copii, care trebuiau hrăniți. Băcanul, a privit-o de sus și i-a cerut să părăsească imediat magazinul său. ... Având însa în gând nevoile familiei sale, femeia i-a mai spus: - Vă rog, domnule, o să vă aduc banii înapoi de îndată ce voi putea. Băcanul însa îi spuse că nu-i poate da pe datorie, pentru că nu are credit deschis la magazinul său. Lânga tejghea se mai afla încă un client, care a auzit discuția dintre cei doi. Clientul făcu câțiva pași înainte și îi spuse băcanului că o să acopere el costurile pentru orice are această femeie nevoie pentru familia sa. Băcanul răspunse parca în sila: - Ai o listă cu cumpărăturile de care ai nevoie? Femeia a răspuns: - Da, domnule. - Bine, spuse băcanul, atunci pune-o pe cântar și eu o să-ți dau marfa de aceeași greutate cu lista dumitale. Femeia, ezitând o clipă, cu privirea în jos, băgă mâna în geanta și scoase o bucățica de hârtie pe care scrise ceva în grabă. Apoi puse cu grija bilețelul pe cântar, cu privirea tot aplecată. Ochii băcanului și ai celuilalt client priveau plini de uimire cum cântarul stătea înclinat în partea cu hârtia. Băcanul, privind la cântar, s-a întors ușor către client și îi spuse mormăind: - Nu-mi vine să cred! Clientul a zâmbit, iar băcanul a început să tot pună pe cântar alimente. Cântarul tot nu se echilibra, așa încât acesta tot punea pe el alimente, din ce în ce mai multe, până când pe cântar nu a mai încaput nimic. Băcanul ședea privind cu dezgust. În fine, smulse bucățica de hârtie de pe cântar, și o privi cu mare uimire. Nu era vorba de o listă de cumpărături, ci era o rugăciune, care spunea asa: “Iubite Doamne, Tu îmi cunoști nevoile, așa că eu le pun în mâinile Tale.” Băcanul îi dădu femeii alimentele și privea în continuare tăcut, înmărmurit. Femeia îi mulțumi și plecă din magazin. Numai Dumnezeu știe ce greutate are o rugăciune. „Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.” (Evrei 12:2) Nicio privire pe acest pământ nu este aşa de folositoare ca privirea credinţei unui păcătos spre Mântuitorul. Toate celelalte priviri ne ruinează, ne dezamăgesc. În istorisirea biblică a celor petrecute pe Golgota, citim că poporul „stătea acolo şi privea”. Acei oameni au avut cea mai mare ocazie să primească binecuvântarea iertării divine, ei priveau cum se făcea ispăşirea păcătelor, dar se pare că au rămas simpli spectatori. Trăim în mijlocul unei creştinătăţi care priveşte cu indiferenţă la un chip făcut de mâna omului, fără să cugete că Mântuitorul aşteaptă de la ei o privire a credinţei. Este trist ca în faţa celei mai mari lumini care vine din jertfa de la Golgota să rămânem în noaptea păcatului. Să nu ne lăsăm înşelaţi: adevărul este unul singur, viaţa noastră fără Mântuitorul este o insultă în faţa lui Dumnezeu. Sângele lui Hristos a curs pentru iertarea păcatelor noastre. Să ne îndreptăm privirea credinţei spre El, numai aşa vom fi salvaţi din păcat şi moarte. (Sursa: Sămânţa bună, 2012) Psalmii 1 Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor rai, nu se opreste pe calea celor pacatosi si nu se asaza pe scaunul celor batjocoritori! Ci isi gaseste placerea in Legea Domnului, si zi si noapte cugeta la Legea Lui! El este ca un pom sadit langa un izvor de apa, care isi da rodul la vremea lui si ale carui frunze nu se vestejesc: tot ce incepe, duce la bun sfarsit. Nu tot asa este cu cei rai: ci ei sunt ca pleava pe care o spulbera vantul. De aceea cei rai nu pot tine capul sus in ziua judecatii, nici pacatosii in adunarea celor neprihaniti. Caci Domnul cunoaste calea celor neprihaniti, dar calea pacatosilor duce la pieire. Relaţiile dintre oameni se realizează, se dezvoltă şi se întreţin prin comunicare de calitate, aceasta fiind secretul cunoaşterii, al colabărării şi al convieţuirii. În capitolul cinci al epistolei adresate Bisericii din Efes, în contextul sfaturilor pentru familie, apostolul afirmă: ,,Vorbiţi între voi..." Ce a vrut apostolul să spună? I.VORBIŢI, NU TĂCEŢI - Nevoia comunicării Printre marile nevoi ale omului sunt următoarele: 1. Nevoia de a comunica 2. Nevoia de a fi înţeles 3. Nevoia de semnificaţie 4. Nevoia de a fi valorizat 5. Nevoia de a influenţa 6. Nevoia de intimitate 7. Nevoia de afecţiune Deşi comunicarea este indispensabilă într-o relaţie, ea este foarte complexă şi uneori dificilă: 1. Doar 10% din comunicare se realizează prin cuvinte. 2. Aproximativ 30% se realizează prin tonul vocii. 3. În jur de 30% se realizează prin expresia feţei. 4. Aproape 30% se realizează prin expresia corpului. II. VORBIŢI, NU VĂ CERTAŢI - Calitatea comunicării Calitatea comunicării este determinată de caracterul persoanelor implicate. Una dintre dificultăţi este şi faptul că soţul comunică idei, timp în care soţia comunică stări sufleteşti. Evaluând comunicarea din punct de vedere al căldurii sufleteşti, statisticie spun următoarele: 1. Doar 7% din afectivitatea comunicării se transmite prin cuvinte. 2. Aproape 38% se transmite prin tonul vocii. 3. În jur de 55% se transmite prin expresia feţei şi a corpului. Mesajul verbal transmite cel mai puţin, în timp ce limbajul nonverbal/gestual transmite cel mai mult. Comunicare nu înseamnă doar ce spunem, ci în mod special cum spunem şi foarte mulţi oameni nu ţin cont de acest mare amănunt. III. VORBIŢI ÎNTRE VOI, NU ÎNTRE ALŢII – Contextul comunicării O mare parte a comunicării din familie are caracter privat, de aceea discuţiile personale nu trebuie purtate în spaţiul public. Atunci când comunicarea se referă la atenţionare, avertizare sau corectare, este interzis să fie făcută în prezenţa oricăror altor persoane. Aşa se explică faptul că binecuvântarea comunicării se poate transforma în blestemul conflictului. Excelenţa vieţii, caracterului şi relaţiilor unui om este exprimată prin calitatea comunicării lui. Pastor Luigi Miţoi |
Duminică: ora 16:00 o după-amiază de închinare: Serviciu divin: Laudă și închinare. Rugăciune și Cuvânt. Miercuri: ora 21:30 Rugăciunea de acasă: Fiecare ne oprim din activitatea noastră și ne facem timp să ne rugăm în același gând cu frații și surorile noastre! Joi: Ora 19:00 - Seara de studiu din Scriptură cu ajutorul site-ului meet.google.com ! Sâmbăta: În sezonul cald ne întâlnim la grădină pentru a ne putea bucura și de aerul curat și de spațiul de joacă disponibil. Pentru detalii luați legătura cu pastorul bisericii. Adresa aici Adresa: Poststrasse 3, Leverkusen, 51377 AuthorBiserica Baptistă Golgota din Leverkusen, Îl iubește pe Dumnezeu, Sfanta Treime, din toata inima, I se închină Lui în Duh și Adevar, și dorește să traiască în sfințenie și credință, în prețuire și ascultare de Cuvântul Revelat (mantuitorul Isus Hristos, Logos-ul întrupat, și Biblia - Cuvântul Revelat), prin puterea Duhului Sfant și sub autoritatea lui Dumnezeu Tatăl. Dorește să-i slujească cu dedicare și compasiune pe toți oamenii construind o comunitate a prețuirii, a progresului și a ajutorării, a credinței și a dragostei, vestind Evanghelia Mântuitorului Isus Hristos în toată lumea și așteptând cu bucurie revenirea Lui în glorie. Scopul bisericii noastre este de a ne închina lui Dumnezeu în unitate și de a creşte tot mai mult în asemănarea noastră cu Hristos! Arhive
June 2020
Categorii
All
|