8. Exersează mult această dragoste, pentru ca astfel ea să crească Dacă practici frecvent această dragoste, în acest fel vei căpăta tărie şi experienţă. Străduieşte-te ca în fiecare zi să faci anumite fapte serioase ca exprimare a dragostei tale pentru Isus Hristos. În lucrurile obişnuite pe care eşti chemat să le faci, în lucrul mâinilor tale, poţi să trimiţi către cer priviri de dragoste către Isus Hristos prin intermediul rugăciunilor scurte, dar frecvente; dar în special în îndatoririle tale de închinare imediată înaintea lui Dumnezeu. Străduieşte-te ca dragostea ta să curgă către Hristos într-un mod viguros. În timpul de devoţiune în taină şi în închinarea în familie din fiecare zi, fă ca dragostea pentru Hristos să dea naştere lacrimilor în ochii tăi, cel puţin pentru a cauza întristare şi mâhnire în inima ta, atunci când îţi vei recunoaşte păcatele, păcate prin care L-ai dezonorat şi I-ai fost neplăcut. Fă ca dragostea pentru Hristos să dea naştere dorinţelor pline de zel după Hristos, şi după acele vorbe, manifestări şi consolări pe care El le dă numai celor care sunt ai Lui. Fă ca dragostea ta pentru Hristos să pună cereri de rugăciune în gura ta, argumente în cererile tale şi fervoare în argumentele tale, în vremea stăruinţelor tale înaintea Lui la tronul de har, când vei cere ca să primeşti în continuare din harul Lui, şi când vei cere ca să fii adus în comuniune mai apropiată cu El. Trebuie ca în fiecare zi să îţi exprimi dragostea ta pentru Hristos, şi în mod special în Ziua Domnului, când aproape întreaga zi trebuie petrecută în practicarea publică şi personală a închinării evlavioase, când întreaga ta dragoste pentru Hristos trebuie să fie practicată. În participarea înaintea Lui la sacramente, trebuie să aduci nu doar trupul tău înaintea Lui, ci şi inima ta. Acest lucru trebuie să îl faci cu grijă în rugăciunea publică şi în ascultarea Cuvântului, a predicii, şi în interpretarea cântărilor. Trebuie ca adesea, la fiecare sacrament, să îţi îndrepţi inima înaintea Domnului; dar, mai mult decât atât, când te apropii de Masa Domnului, toate harurile tale trebuie să fie prezente şi puse la lucru, în special acest har al dragostei pentru Isus Hristos. Ochiul tău trebuie să impresioneze inima ta atunci când vezi simbolurile Domnului tău crucificat şi să te gândeşti ce dragoste mare are El pentru tine, încât S-a dat pe Sine la o aşa moarte de dragul tău. Cum ar trebui ca aceasta să îţi afecteze inima! Şi apoi, dragostea ta pentru Hristos trebuie să se arate şi să acţioneze cu cea mai mare vigoare şi tărie! După ce ţi-am dat îndemnuri despre cum să capeţi dragostea adevărată şi o dragoste puternică pentru Hristos, iată că am ajuns în punctul ultimelor îndemnuri.
0 Comments
7. Însoţeşte-te cu aceia care Îl iubesc cel mai mult pe Hristos Poţi să iei lumină de la felinarele lor şi poţi să te încălzeşti de la focul lor; cărbunii reci se aprind de la cei care sunt în flăcări, şi tot aşa inima ta rece poate fi aprinsă cu dragoste pentru Hristos prin intermediul vorbelor calde pe care le auzi de la cei care au inimile calde. Fii pregătit să vorbeşti despre Hristos şi pentru Hristos în compania oricărei persoane ai avea oportunitatea, şi caută cu atenţie astfel de ocazii. Astupă-ţi urechile împotriva conversaţiilor profane şi murdare. Nu asculta la vorbirea care este deşertă şi flecărească; fii gata să începi şi să încurajezi acea conversaţie care este serioasă şi plină de savoare, care este plină de har şi are tendinţa să aducă edificare în tine şi în alţii. Studiază şi practică arta provocării tuturor celor cu care vorbeşti nu la ceartă şi dispute, ci la această dragoste şi apreciere a Domnului Isus Hristos; şi, în timp ce tu te străduieşti să încălzeşti pe alţii în această dragoste, tu însuţi poţi fi încălzit mai mult! Câteva dintre activitățile evanghelistice ale bisericii - Golgota - pentru următoarea perioadă:27/9/2016 Dorința noastră este să vestim adevărata Evanghelie a lui Isus Hristos și să vedem păcătoșii eliberați din robia păcatului pentru a-I sluji lui Hristos. Ne bazăm pe ceea ce Dumnezeu poate. Privim la El, ÎL rugăm să ne curățiască de orice întinăciune, ne punem la dispoziția lui Dumnezeu și ne lăsăm folosiți de El! Dumnezeu să ne ajute!
6. Străduieşte-te să ai parte de dovezi clare ale dragostei Lui pentru tine Percepţiile temporare ale frumuseţii lui Hristos pot să dea naştere unei anumite doze de dragoste, dar puterea de convingere deplină şi bine înrădăcinată a dragostei lui Hristos faţă de tine va înălţa, mai presus de orice, dragostea ta pentru Hristos. Îndoielile privind dragostea lui Hristos dau naştere fricii, iar frica micşorează inima şi de aceea ele se opun dragostei, care presupune lărgirea şi mărirea inimii. Dragostea perfectă alungă frica; cu cât este mai multă dragoste, cu atât este mai puţină frică; şi cu cât sunt mai multe îndoieli şi temeri, cu atât este mai puţină dragoste. Cei care se îndoiesc mult de dragostea lui Hristos pentru ei, deşi ei pot să iubească cu adevărat pe Hristos, ei nu Îl pot iubi puternic. Vei iubi mai mult o persoană care nu este atât de atractivă, dar care te iubeşte, decât vei iubi o persoană atractivă, dar care te urăşte. Dragostea pentru persoana iubită este o însuşire de dorit şi presupune o atracţie puternică, fiind, da, ea însăşi, una din răsplăţile şi îndemnurile cele mai măreţe la dragoste. Fii, deci, convins de dragostea infinită pentru tine manifestată de către această Persoană infinit meritorie de iubit, astfel încât să fii capabil să spui ca şi Pavel în Galateni 2:20: "Fiul lui Dumnezeu... m-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine!" Priveşte cu sârguinţă în Cuvântul lui Dumnezeu, şi descoperă în el caracaterul celor despre care ni se spune că sunt iubiţi de Hristos. Apoi priveşte cu sârguinţă la tine şi uite-te dacă faţa ta va răspunde acelei Feţe în oglinda Scripturilor. Vezi dacă tu poţi găsi caracterul omului nou în tine, dacă ai experimentat schimbarea plină de har. Este acum în tine lumină spirituală, acolo unde în trecut era întuneric? Este acum prezentă dragostea pentru Dumnezeu, acolo unde odinioară era ură faţă de El? Este acum Legea lui Dumnezeu scrisă în inima ta, acolo unde odată legea păcatului stăpânea peste tot? Sunt acum voinţa şi inima ta înclinate către Dumnezeu, către Hristos şi către cer, pe când odinioară erau înclinate numai către păcat, către lume şi către iad? Roagă-te cu zel lui Dumnezeu ca El să îţi dea o deplină asigurare că, dacă tu ai fost chemat în mod eficient într-adevăr, dacă eşti cu adevărat unit şi de-acum înrudit cu Hristos Isus, atunci şi tu să ştii aceste lucruri şi să nu te mai îndoieşti asupra lor. Într-un cuvânt, caută cu sârguinţă manifestările dragostei lui Hristos în toate modalităţile în care El acţionează. Nu te opri la lucrurile exterioare ale poruncilor şi sacramentelor, ci caută pe Hristos în acestea. Urmează-L din sacrament în sacrament şi întotdeauna caută-L şi priveşte către El, până când El Se întoarce, te priveşte, şi îţi dă zâmbetul Lui plin de har. Caută şi aşteaptă acea descoperire a Lui pe care El a promis-o celor care Îl iubesc, în Ioan 14:21. Aşteaptă lucrarea Duhului Lui Sfânt din cer, potrivit cu 1Petru 1:12, care să aştearnă sentimentul prezenţei dragostei Lui în inima ta (Romani 5:5); şi, când vei cunoaşte acest lucru cu siguranţă, când vei simţi că Duhul lui Hristos ţi-a fost dat – o, ce bucurii vei avea în El! O, ce dragoste vei avea pentru El! După cum bucuria ta va fi de nedescris, tot aşa va fi şi dragostea ta pentru El. Vei simţi în tine o astfel de căldură a inimii şi o dragoste arzătoare pentru Hristos, care vor fi dincolo de ceea ce se poate exprima în cuvinte! 5. Urăşte mult păcatul şi, de aceea, veghează, roagă-te, luptă din răsputeri şi fii împotriva păcatu-lui considerându-l cel mai mare rău şi ceea ce displace Domnului tău cel mai mult. Deplânge-ţi păcatele zilnice, şi străduieşte-te ca păcatele ce ţin de slăbiciunea caracterului tău să scadă zi de zi. Veghează cu privire la păcatele care pot să te ia prin surprindere, dar cel mai mult la păcatele cu voia, şi fă ca să nu te expui la orice ispite până când vei ajunge la greşeli grosolane care vor fi ca şi apa care va stinge focul dragostei tale pentru Hristos, care va stinge flacăra şi va lăsa în urmă numai câteva scântei aproape imperceptibile în străfundul inimii tale. Nu permite păcatului să pătrundă în vreuna din cămările inimii tale sau, dacă încă te lupţi să îl dai afară şi nu poţi face asta imediat, măcar nu permite ca el să vieţuiască în pace în interiorul tău. Deranjează păcatul pe cât de mult poţi; poartă în fiecare zi război poftelor care se mai găsesc în tine. Nu lăsa să treacă o zi din viaţa ta fără ca să mături, fără ca să scoţi afară sau să răneşti păcatul. Pe cât are păcatul mai mult spaţiu în inima ta, pe atâta va rămâne mai puţin spaţiu pentru Hristos. În mod deosebit, ia aminte la dragostea excesivă faţă de lume şi faţă de lucrurile din lume, căci dominaţia acesteia va descuraja manifestarea dragostei tale pentru Hristos. Pe cât de multă dragoste primeşte lumea de la tine, pe atâta mai puţină dragoste din partea ta va primi Hristos. Poţi manifesta o dragoste secundară oamenilor sau lucrurilor din lume, dar nu trebuie să laşi ca o persoană sau vreun lucru să primească dragostea ta supremă, ci numai Hristos. Nu iubi nimic cu o dragoste superioară, ci iubeşte toate lucrurile secundare cu o dragoste secundară; iubeşte tot ce este demn de iubit şi care se află sub stăpânirea Domnului, şi iubeşte în Domnul şi de dragul Lui. Dă crucificării toate sentimentele exagerate pentru această lume şi pune-le pe crucea lui Hristos! Ca să poţi avea o dragoste vie şi puternică pentru Isus cel nemuritor, trebuie ca faţă de lucrurile pieritoare trebuie să ai sentimente muritoare! 4. Înarmează-te cu multă credinţă! Credinţa lucrează dragoste atât faţă de Tatăl, cât şi faţă de Fiul. După măsura ta de credinţă, va fi şi măsura dragostei tale. Cei care sunt fără credinţă în Hristos, sunt fără dragoste pentru Hristos. Cei care au o credinţă firavă în Hristos, au o dragoste slabă în El. Iar cei care au credinţa cea mai puternică în Hristos, au şi dragostea cea mai puternică în El. Credinţa cea mai puternică oferă descoperirea cea mai clară a perfecţiunilor şi trăsăturilor infinite ale lui Hristos. Nu ochiul simţurilor este ceea ce descoperă pe Hristos, şi nici ochiul raţiunii. Oricare descoperiri ale lui Hristos avem, ele sunt prin revelaţie, iar acestea sunt căpătate numai prin credinţă. Credinţa este dovada lucrurilor nevăzute, iar Hristos cel nevăzut este dovedit prin credinţă a fi Persoana cea mai preţioasă şi obiectul cel mai potrivit al dragostei. Şi cu cât este El mai evident demn de dragoste, cu atât dragostea faţă de El va fi mai puternică. Mai mult, credinţa nu este doar ochiul sufletului pentru a discerne pe Hristos, ci şi mâna sufletului; nu doar pentru a-L avea pe Hristos, ci şi pentru a primi de la El din plinătatea Lui, har după har şi, în consecinţă, mai mult din acest har al dragostei pentru El. Comuniunea noastră cu Hristos este prin credinţă; cu cât avem o părtăşie şi o apropiere mai intimă cu aceia pe care îi iubim, cu atât mai scumpă va fi dragostea noastră faţă de ei. Credinţa cea mai puternică ne aduce într-o relaţie cu Hristos care este de cea mai mare intimitate, părtăşie şi familiaritate şi astfel ea este un mijloc prin care se ajunge la dragostea cea mai puternică. Străduieşte-te, aşadar, să ai o credinţă puternică şi să trăieşti zilnic în exersarea cu putere a acesteia. Cu cât trăieşti mai mult prin credinţă, cu atât mai mult vei locui în dragostea pentru Hristos. 3. Dedică mult timp rugăciunii înaintea lui Dumnezeu cerând această dragoste, după cum spune în Efeseni 6:23: "Pace fraţilor, şi dragoste împreună cu credinţa, din partea lui Dumnezeu Tatăl". Nu doar pacea vine de la Dumnezeu, care este numit şi Dumnezeul păcii; şi nu doar credinţa vine de la Dumnezeu, care o produce prin puterea Sa neegalată – dar şi dragostea vine de la Dumnezeu, care este Dumnezeul dragostei. El circumcide inima astfel încât să Îl iubească şi să iubească pe Fiul Său. Această dragoste pentru Hristos este un har al Duhului Sfânt pe care Dumnezeu îl dă fără plată şi pe care îl produce cu putere. Începuturile ei, creşterea în dragoste, întreaga măsură şi intensitate a ei – toate sunt de la El. Pentru a ajunge la o măsură bogată a dragostei pentru Hristos, trebuie să te dedici lui Dumnezeu în rugăciune şi astfel să insişti înaintea Lui pentru aceasta cu sârguinţă. Pentru a avea o dragoste mare pentru Hristos în inima ta, trebuie să vii adesea la tronul de har pe genunchii tăi şi acolo să recunoşti cu umilinţă dacă nu lipsa, atunci slăbiciunea dragostei tale pentru Hristos. Deplânge-ţi păcatele care îţi estompează simţămintele şi cere cu insistenţă ca El să producă în inima ta o dragoste puternică. Fii insistent în rugăciune pentru acest motiv. 1. Meditează mult, într-o modalitate sfântă, la Hristos. Ia adesea în considerare motivele dragostei tale pentru El. Imprimă-le pe sufletul tău şi străduieşte-te să îţi trezeşti şi să îţi stimulezi inima în a exersa cu rigurozitate această dragoste. Petrece timp în taină, iar acolo gândeşte-te des la perfecţiunile şi trăsăturile supreme care se găsesc în Persoana lui Hristos – cât de minunată şi fără egal este dragostea Lui, ce înălţimi ce nu pot fi atinse se găsesc în El, ce adâncimi care nu pot fi pătrunse şi ce alte dimensiuni sunt în El care nu pot fi pricepute! Meditează adesea la beneficiile care vin din El, cât de incomparabilă este manifestarea dragostei Lui. În acest fel, în vreme ce tu priveşti la toate acestea, vei putea simţi cum inima ta tresaltă. În vreme ce îţi îndrepţi privirea spre El, înainte ca să îţi dai seama, inima ta se va afla alergând către El ca şi carele lui Aminadab! O, încântările dragostei! Călătoriile sufletului, pe care unii dintre cei credincioşi le-au găsit în privirile şi gândurile lor de taină îndreptate asupra lui Hristos! 2. Citeşte şi studiază mult Scripturile Scripturile sunt ca o oglindă, în care se poate vedea Hristos. Nu poate fi văzut faţă în faţă în această lume; aceasta va fi fericirea bisericii triumfătoare în cer, nu a bisericii militante de aici de pe pământ. Ceea ce poate fi descoperit aici despre Hristos este revelat prin oglinda Scripturilor şi a sacramentelor Evangheliei. Iată în 2 Corinteni 3:18 descriind acea oglindă: "Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului!" Hristos este slava Domnului, strălucirea gloriei Tatălui Său. Ai putea manifesta o dragoste mare pentru El? Caută-L, priveşte-L şi admiră-L pe Hristos în oglinda Scripturilor! Prin studierea îndelungă a Lui, tu poţi fi transformat mai mult şi mai mult în asemănare cu sfinţenia Lui şi în asemănare cu dragostea Lui – aici începe slava. Viața creștină este o permanentă luptă împotriva păcatului. Fiecare creștin născut din nou experimentează această luptă spirituală și este conștient de existența unui conflict interior continuu. Un credincios trebuie să fie cunoscut nu numai după pacea și bucuria sa, ci și după lupta și suferința sa. Pacea sa este deosebită: ea izvorăste din Hristos, este cerească, este o pace sfântă. Lupta sa este la fel de deosebită: este adânc înrădăcinată, chinuitoare și nu încetează până la moarte. De ce păcatul ne prinde atât de ușor? (Evrei 12:1 "Şi noi dar, fiindcă suntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori, să dăm la o parte orice piedică şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte. ") Există unele păcate care ne încolțesc mai ușor decât altele. Fiecare dintre noi avem predispoziție (înclinare) spre anumite tipuri de păcate. Aceasta se poate datora cultivării unor păcate în viața trecută, care nu ne dau pace nici după nașterea din nou și convertire. S-ar putea datora faptului că, și după ce am devenit creștini, am continuat să dezvoltăm obiceiuri din anumite păcate. Un alt motiv pentru care ne înfășoară atât de usor se datorează puterii, tăriei, forței sale. El exercită o puternică influentă asupra simțurilor noastre, asupra sentimentelor noastre. Galateni 5:17: Firea pământească poftește împotriva Duhului. Sunt lucruri potrivnice unul celuilalt, așa ca nu puteți face ceea ce vreți. Capul de pod pe care păcatul îl are în viata noastră este firea pământească si păcatul exercită o putere copleșitoare, covârșitoare împotriva firii noastre. Este o fortă puternică și găsește în firea pământească un aliat foarte supus, un mediu receptiv. Păcatul își croiește drum în firea noastră, ca și cum ar fi înăuntrul nostru, în fiecare fibră. Este foarte aproape; de fapt, se află în ființa noastră. Poți deveni călugăr și locui izolat într-o peșteră și tot vei avea de-a face cu păcatul. Păcatul nu rămâne izolat, ci se amestecă în toate motivațiile și acțiunile noastre. Nu poți trage o linie și spune: „Uite, aici se termină neprihănirea mea și de aici începe păcătoșenia.” Păcatul are un mod specific de a se strecura în tesătura tuturor îndatoririlor noastre, motivațiilor noastre, gândurilor noastre, acțiunilor noastre. Păcatul se strecoară chiar și în cele mai bune fapte ale noastre. Cel mai bun lucru pe care îl putem face este corupt, într-o privintă, mai mult sau mai putin, de o pată de încăpătânare, de plăcere egoistă, de mândrie, de neprihănire de sine, de lăcomie sau de orice altceva. Și astfel devenim ușor de înfăsurat! Motivaţia noastră pentru dedicare, disciplină şi ascultare este la fel de importantă pentru Dumnezeu, dacă nu mai importantă decât performanţa nostră. Dumnezeu cercetează inima şi înţelege fiecare motiv. Motivația noastră trebuie să izvorască din dragoste pentru El şi din dorinţa de a-L glorifica. Ascultarea de Dumnezeu făcută din motive legaliste – adică, frica de consecinţe sau pentru ca să câştigăm favoarea lui Dumnezeu – nu este plăcută înaintea lui Dumnezeu: 1Ioan 4:18 În dragoste nu este frică; ci dragostea desăvârşită izgoneşte frica; pentru că frica are cu ea pedeapsa; şi cine se teme n-a ajuns desăvârşit în dragoste. 19 Noi Îl iubim, pentru că El ne-a iubit întâi. Trăirea sub harul lui Dumnezeu şi nu sub sentimentul datoriei, ne eliberează de motivarea egoistă în slujire, aceea de a căuta să câştigăm favoarea lui Dumnezeu. Prin urmare, apucarea cu toată inima a harului lui Dumnezeu ne va asigura singura motivaţie care Îi este placută Lui. Numai când suntem pe deplin convinşi că viaţa creştină se bazează în întregime pe har, vom putea să-L slujim dintr-o inimă plină de recunoştinţă şi iubire. Când pun accent pe o motivaţie pentru disciplină şi ascultare pornite din Dumnezeu, nu vorbesc despre înclinaţie sau sentiment. Nu trebuie să aşteptăm să avem un timp de părtăşie până când „simţim” că am avea chef. Şi cu siguranţă nu trebuie să aşteptăm până când suntem predispuşi să ascultăm de poruncile lui Dumnezeu. Motivaţia nu are nimic de a face cu sentimentele sau cu înclinaţia; se referă la motivul pentru care facem sau nu facem ceva. Pentru persoana care trăieşte prin har, motivul ar fi un răspuns de dragoste faţă de harul abundent al lui Dumnezeu manifestat în Hristos. Practic! Examinează pentru câteva momente motivaţia din spatele acţiunilor tale. Pentru fiecare dintre următoarele domenii din viaţa ta, observă timp de o săptămână de câte ori crezi că eşti motivat de alte aspecte decât dragostea pentru Dumnezeu: timp petrecut în rugăciune, timp petrecut în laudă şi închinare, studiu biblic, citirea Bibliei, memorarea Scripturii, crearea de relaţii cu necreştiinii, părtăşia cu alţi credincioşi, dărnicie pentru Domnul. Dumnezeu să ne ajute! El va isprăvi lucrarea pe care a început-o în sufletul meu. Domnul Se interesează de tot ce mă priveşte pe mine. Tot ce acuma este bun, dar încă nedesăvârşit, îl va păzi Domnul, îl va păstra şi-l va duce la desăvârşire. Aceasta este o mare mângâiere. Eu n-aş putea să duc la desăvârşire lucrarea harului, căci alunec în fiecare zi şi numai prin ajutorul Domnului am rămas în picioare până acum. Dacă Domnul m-ar lăsa, toate încercările mele de acum nu mi-ar ajuta la nimic şi aş pieri pe cale. Dar Domnul mă binecuvântează mereu. El desăvârşeşte credinţa mea, dragostea mea, caracterul meu, lucrarea mea la care m-a chemat. El mi-a insuflat grijă pentru sufletul meu şi a făcut să înainteze năzuinţa şi lupta mea. El nu lasă niciodată o lucrare neterminată. Aceasta n-ar fi spre slava Sa şi nici chiar nu s-ar potrivi cu fiinţa Sa. El poate să împlinească scopurile Sale pline de har şi chiar dacă firea mea rea, lumea şi diavolul s-ar uni toate ca să-L împiedice, nu mă îndoiesc de făgăduinţa Sa. El va duce la desăvârşire buna lucrare din mine, iar eu îl voi proslăvi mereu, îl voi proslăvi în veci. Doamne, Te rog, fă ca şi astăzi să propăşească în mine lucrarea harului Tău! (C. H. Spurgeon) "Voi fiţi dar desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit." Matei 5:488/9/2016 Cel mai puternic imperativ: Fiţi oameni! Întăriţi-vă! – ne este adresat sub îndemnul Duhului Sfânt. Calitatea noastră de oameni depinde de ceea ce suntem prin har şi nu de ceea ce avem. Suntem chemaţi să fim „lumina lumii” şi „sarea pământului”, iar neprihănirea noastră să fie mai profundă şi mai autentică decât a fariseilor. Sfinţirea sau desăvârşirea, este provocarea Domnului Isus pentru noi: „Voi fiţi dar desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit.”. Dar, oare, am îndrăzni să credem că noi, lutul, am putea fi desăvârşiţi ca Tatăl ceresc? Totuşi, ar trebui să nu ne îndoim deoarece Domnul Isus a vorbit ca Unul care avea autoritate. (Matei 5:21, 22; 43,44; 7:29) · Ce lucruri „neobişnuite” ar trebui să caracterizeze viaţa noastră? · În ce măsură te lupţi ca idealul să devină realitate? (Vezi şi: Efeseni 5:1) Ideea că puterea este inerentă în rugăciune este foarte populară. Potrivit Bibliei, puterea rugăciunii este, foarte simplu, puterea lui Dumnezeu care aude și răspunde la rugăciuni. Aveți în vedere următoarele: 1) Dumnezeul cel Atotputernic poate face toate lucrurile; nimic nu este imposibil pentru El (Luca 1.37). 2) Dumnezeul Atotputernic Își invită poporul să se roage Lui. Rugăciunea către Dumnezeu trebuie făcută cu stăruință (Luca 18.1), cu mulțumire (Filipeni 4-6), cu credință (Iacov 1.5), în cadrul voii lui Dumnezeu (Matei 6.10), pentru gloria lui Dumnezeu (Ioan 14.13-14) și dintr-o inimă neprihănită față de Dumnezeu (Iacov 5.16). 3) Dumnezeul cel Atotputernic aude rugăciunile copiilor Lui. El ne poruncește să ne rugăm și ne promite că va asculta când vom face acest lucru. „Dar, în strâmtorarea mea, L-am chemat pe Domnul și am strigat către Dumnezeul meu: din locașul Lui, El mi-a auzit glasul și strigătul meu a ajuns până la El, până la urechile Lui.” (Psalmul 18.6). 4) Domnul Dumnezeu cel Atotputernic răspunde la rugăciuni. „Strig către Tine, căci m-asculți, Dumnezeule!” (Psalmul 17.6). „Când strigă cei fără prihană, Domnul aude și-i scapă din toate necazurile lor.” (Psalmul 34.17). O altă idee populară este aceea că măsura de credință pe care o avem determină dacă Dumnezeu va răspunde sau nu la rugăciunile noastre. Totuși, uneori Dumnezeu ne răspunde la rugăciuni, în ciuda lipsei noastre de credință. În Faptele Apostolilor 12, biserica se roagă pentru eliberarea lui Petru din închisoare (v.5) și Dumnezeu le răspunde la rugăciune (v. 7-11). Petru merge la poarta întâlnirii de rugăciune și bate, dar cei care se roagă refuză la început să creadă că este Petru cu adevărat. Ei se roagă ca el să fie eliberat, dar nu așteaptă cu adevărat un răspuns la rugăciunile lor. Puterea rugăciunii nu curge din noi; nu sunt cuvinte speciale pe care le spunem sau felul special în care le spunem sau chiar cât de des le spunem. Puterea rugăciunii nu se bazează pe o anumită direcție spre care suntem îndreptați sau pe o anumită poziție a corpului nostru. Puterea rugăciunii nu vine din folosirea artefactelor sau a icoanelor sau a lumânărilor sau a bobilor. Puterea rugăciunii vine de la Cel Omnipotent, care ne aude rugăciunile și care răspunde la ele. Rugăciunea ne pune în legătură cu Dumnezeul cel Atotputernic și trebuie să așteptăm rezultate mărețe, fie că El alege să ne îndeplinească petițiile sau ne refuză cererile. Oricare ar fi răspunsul la rugăciunile noastre, Dumnezeul căruia ne rugăm este sursa puterii rugăciunii și El poate și ne va răspunde potrivit cu voia Sa perfectă și la timpul Său. sursa: http://www.gotquestions.org/Romana/puterea-rugaciunii Ca o rânduială a bisericii, bazată și pe ordinea evidentă în Faptele Apostolilor 2:41,42, la Cina Domului pot lua parte doar cei care și-au mărturisit credința în Domnul Isus prin botez (Cei ce au primit propovăduirea lui au fost botezați... Ei stăruiau în frângerea pâinii). Pentru aceștia, cerințele pentru participarea Ia Cina Domnului sunt pocăința continuă și credința. Cei care dau dovezi contrare pocăinței autentice și credinței nu pot lua parte la Cina Domnului. Oprind un membru care nu se pocăiește să ia Cina Domnului, îl tratăm, de fapt, ca pe un necredincios din afară, (pentru necreincioșii din afară ne rugăm ca să se pocăiască), iar în felul acesta clarificăm granița dintre biserică și lume. Cina Domnului a fost administrată inițial cercului intim de ucenici. Ea nu a fost împărtășită cu mulțimile de persoane care au venit la Isus, dintre care unele nu erau decât curioase sau dornice să obțină avantaje materiale de la El. A lua parte la Cina Domnului, așadar, înseamnă a lua parte la unitatea părtășiei bisericii în jurul amintirii lui Isus Hristos și a propovădui Persoana Lui mântuitoare și a lucrarea Lui prin simbolurile pâinii și vinului. Participarea la Cina Domnului este un continuu act simbolic al unității și părtășiei în Hristos. Excluderea de la Cina Domnului îi are în vedere pe aceia care fie nu au dat nicio dovadă de pocăință, fie au dat dovezi contrare pocăinței și credinței adevărate și, în consecință, au fost invitați să renunțe la calitatea de membru. Dacă biserica este un templu sfânt, un edificiu viu, care este fundamentul sau temelia acestei construcții spirituale? Răspunsul îl găsim în Efeseni 2:20. Biserica este zidită pe temelia apostolilor și prorocilor. Asta se referă la apostolii și prorocii din perioada Noului Testament. Nu se poate referi la profeții din Vechiul Testament, deoarece aceștia nu știau nimic despre biserică. Asta nu înseamnă însă că apostolii și profeții înșiși au fost temelia bisericii. Hristos este temelia (Căci nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care a fost pusă și care este Isus Hristos 1 Corinteni 3:11). Apostolii și profeții au pus temelia prin învătătura pe care au propovăduit-o despre Persoana și lucrarea Domnului Isus. Biserica este întemeiată pe Hristos, asa cum a fost El revelat prin mărturisirea și învătătura apostolilor și prorocilor. Domnul Isus a anuntat că biserica Lui va fi zidită pe stânca adevărului solid că El este unsul lui Dumnezeu și Fiul unic al lui Dumnezeu (Matei 16:18 Şi Eu îţi spun: tu ești Petru, și pe această piatră voi zidi Biserica Mea, și porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui). În Apocalipsa 21:14 apostolii sunt asociați cu cele douăsprezece temelii ale noului Ierusalim. Ei nu sunt temelia, dar sunt legați intrinsec de ea, pentru că ei sunt cei care au propovăduit primii marele adevăr privitor la Hristos și la biserică. Temelia unui edificiu nu trebuie pusă decât o singură dată. Apostolii și prorocii au făcut această lucrare o dată pentru totdeauna. Biserica Noului Legământ nu are nevoie de revelatii fundamentale mereu noi, deoarece prin apostoli și proroci s-a pus în mod irepetabil temelia pe care se zidește mai departe. Ca martori oculari autorizați, apostolii au depus mărturia normativă despre Isus; de atunci încoace nu mai există nici o altă mărturie initială despre El. Temelia pusă de apostolii și prorocii inspirați de Dumnezeu ne-a fost păstrată în învățătura Noului Testament, cu toate că apostolii și prorocii nu mai sunt fizic printre noi. Aceasta este temelia pe care se zidește. Prima biserică locală, cea din Ierusalim, avea patru caracteristici fundamentale: Ei stăruiau în învățătura apostolilor, în legătura frățească, în frângerea pâinii și în rugăciuni (F.A. 2:42). Orice biserică locală autentică și sănătoasă este clădită pe această temelie: învătătura apostolilor despre Persoana și lucrarea lui Hristos. El este nu doar temelia templului, ci si piatra din capul unghiului. Termenul tradus piatra din capul unghiului face referire la cheia de boltă a unei clădiri. Această piatră ocupă locul cel mai înalt din acea boltă, asigurând sprijinul necesar pentru celelalte pietre. Tot așa Hristos este Cel indispensabil, Care, dacă ar fi eliminat, toată clădirea s-ar prăbuși. |
Duminică: ora 16:00 o după-amiază de închinare: Serviciu divin: Laudă și închinare. Rugăciune și Cuvânt. Miercuri: ora 21:30 Rugăciunea de acasă: Fiecare ne oprim din activitatea noastră și ne facem timp să ne rugăm în același gând cu frații și surorile noastre! Joi: Ora 19:00 - Seara de studiu din Scriptură cu ajutorul site-ului meet.google.com ! Sâmbăta: În sezonul cald ne întâlnim la grădină pentru a ne putea bucura și de aerul curat și de spațiul de joacă disponibil. Pentru detalii luați legătura cu pastorul bisericii. Adresa aici Adresa: Poststrasse 3, Leverkusen, 51377 AuthorBiserica Baptistă Golgota din Leverkusen, Îl iubește pe Dumnezeu, Sfanta Treime, din toata inima, I se închină Lui în Duh și Adevar, și dorește să traiască în sfințenie și credință, în prețuire și ascultare de Cuvântul Revelat (mantuitorul Isus Hristos, Logos-ul întrupat, și Biblia - Cuvântul Revelat), prin puterea Duhului Sfant și sub autoritatea lui Dumnezeu Tatăl. Dorește să-i slujească cu dedicare și compasiune pe toți oamenii construind o comunitate a prețuirii, a progresului și a ajutorării, a credinței și a dragostei, vestind Evanghelia Mântuitorului Isus Hristos în toată lumea și așteptând cu bucurie revenirea Lui în glorie. Scopul bisericii noastre este de a ne închina lui Dumnezeu în unitate și de a creşte tot mai mult în asemănarea noastră cu Hristos! Arhive
June 2020
Categorii
All
|