Faptele Apostolilor 2:41-47 O lectură atentă a textului citit ne va arăta faptul că pronumele toți apare de trei ori, o dată în expresia toți împreună. Această repetiție ne arată cât de importantă este comunitatea în închinare. Nu fiecare se închina singur acasă (acest aspect fiind și el foarte important), ci toți împreună erau nelipsiți de la Templu în fiecare zi și... îl lăudau pe Dumnezeu. Închinarea este o activitate colectivă. Aceasta nu înseamnă că nu trebuie să ne închinăm în mod privat. Domnul Isus a poruncit retragerea în ascuns în vederea rugăciunii (Ci tu, când te rogi, intră în odăița ta, încuie-ți ușa și roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns – Mat. 6:6). Dar în exprimarea ei deplină, închinarea trebuie să cuprindă întregul popor al lui Dumnezeu. Acest lucru poate fi observat în Scriptură încă din primele capitole din Genesa (Atunci au început oamenii să cheme Numele Domnului - Gen. 4:26) și în cartea Apocalipsa (Și pe toate făpturile, care sunt în cer, pe pământ, sub pământ, pe mare și tot ce se află în aceste locuri, le-am auzit zicând: «A Celui ce șade pe scaunul de domnie și a Mielului să fie lauda, cinstea, slava și stăpânirea în vecii vecilor!» Și cele patru făpturi vii ziceau: «Amin!» Apoc. 5:13-14). Mulți oameni consideră închinarea în biserică o activitate mai mult sau mai puțin formală, care are loc o dată pe săptămână. Închinarea este văzută adesea ca formă, ca stil, și nu ca substanță. Dar ceea ce este adevărat în viețile noastre individuale este adevărat și pentru adunarea organizată a credincioșilor: închinarea nu este în principal o activitate exterioară. Închinarea nu este stimulată de lucruri menite să atragă atenția. Unele biserici inserează o notiță în buletinul duminical, spunându-le oamenilor să nu discute după ce au intrat în biserică. Unii ar fi în stare să-i ceară pastorului să-și pună clopoței la costum, așa încât atunci când începe serviciul divin, la fel ca și preoții din vechime, să auzi clinchetul lor și să știi că este timpul să te comporți ca un sfânt. Aceasta nu are nicio legătură cu închinarea reală. Închinarea nu este inițiată prin metode artificiale. Dacă noi ca biserică credem că trebuie să avem un ritual formal sau un anumit gen de muzică pentru închinare, atunci ceea ce facem noi nu este închinare. Muzica și liturghia pot ajuta sau pot fi expresia unei inimi care se închină, dar ele nu pot transforma o inimă care nu se închină în una care se închină. Pericolul stă în faptul că ele pot da unei inimi care nu se închină sentimentul că s-a închinat. Prin urmare, factorul crucial în închinarea bisericii nu este forma de închinare, ci starea inimilor celor care participă la închinare. Dacă închinarea organizată nu este expresia vieților noastre individuale de închinare, ea este inacceptabilă. Dacă crezi că poți să trăiești cum vrei și apoi să mergi duminica la biserică și să te închini cu sfinții, greșești. Închinarea nu are loc într-un vid. Ca și credincioși, noi avem responsabilitatea față de restul bisericii să menținem o viață constantă de închinare sinceră și plăcută lui Dumnezeu. Dacă nu vom face acest lucru, vom afecta nefavorabil restul Trupului lui Hristos. Ceea ce facem în cursul săptămânii îi va afecta pe membrii bisericii împreună cu care ne închinăm duminica. Pentru ca credincioșii să mențină cu consecvență un stil de viață de închinare continuă, ei au nevoie de părtășia și de încurajarea celorlalți creștini, pe care le capătă când se adună ca să se închine în grup. Închinarea individuală și închinarea în grup se hrănesc reciproc. Sursa celor mai multe probleme pe care le au creștinii se asociază cu două lucruri: fie că ei nu se închină cu viața lor șase zile pe săptămână, fie că ei nu se închină o zi pe săptămână cu adunarea sfinților. Noi avem nevoie de amândouă. Dacă tu vii la biserică numai atunci când îți convine, nu vei fi niciodată un creștin biruitor și rodnic. Tu nu poți reuși de unul singur; ai nevoie de încurajarea spirituală a fraților de credință. Biserica nu este o clădire din cărămidă și mortar în care se adună credincioșii; ea este poporul lui Dumnezeu în care locuiește El.
0 Comments
Your comment will be posted after it is approved.
Leave a Reply. |
Duminică: ora 16:00 o după-amiază de închinare: Serviciu divin: Laudă și închinare. Rugăciune și Cuvânt. Miercuri: ora 21:30 Rugăciunea de acasă: Fiecare ne oprim din activitatea noastră și ne facem timp să ne rugăm în același gând cu frații și surorile noastre! Joi: Ora 19:00 - Seara de studiu din Scriptură cu ajutorul site-ului meet.google.com ! Sâmbăta: În sezonul cald ne întâlnim la grădină pentru a ne putea bucura și de aerul curat și de spațiul de joacă disponibil. Pentru detalii luați legătura cu pastorul bisericii. Adresa aici Adresa: Poststrasse 3, Leverkusen, 51377 AuthorBiserica Baptistă Golgota din Leverkusen, Îl iubește pe Dumnezeu, Sfanta Treime, din toata inima, I se închină Lui în Duh și Adevar, și dorește să traiască în sfințenie și credință, în prețuire și ascultare de Cuvântul Revelat (mantuitorul Isus Hristos, Logos-ul întrupat, și Biblia - Cuvântul Revelat), prin puterea Duhului Sfant și sub autoritatea lui Dumnezeu Tatăl. Dorește să-i slujească cu dedicare și compasiune pe toți oamenii construind o comunitate a prețuirii, a progresului și a ajutorării, a credinței și a dragostei, vestind Evanghelia Mântuitorului Isus Hristos în toată lumea și așteptând cu bucurie revenirea Lui în glorie. Scopul bisericii noastre este de a ne închina lui Dumnezeu în unitate și de a creşte tot mai mult în asemănarea noastră cu Hristos! Arhive
June 2020
Categorii
All
|