Biserica locală nu este mai bună decât sunt oamenii care o formează.
De ce este importantă creșterea spirituală și ce înseamnă ea pentru fiecare individ care formează biserica locală? În prima parte am asemănat comportamentul unor creștini cu al unor copii de grădiniță care se ceartă pe cele mai neînsemnate lucruri și nu înțeleg imaginea de ansamblu. Într-un aspect spiritual lucrurile se întâmplă asemănător. Dumnezeu îl pune pe Petru în prima sa epistolă să se ocupe exact de aceată problemă în detaliu. Pentru o mai bună înțelegere, vă recomand să citiți întreaga epistolă și după lectură haideți să medităm împreună la anumite aspecte. Dacă ai citit deja cel puțin o dată textul, ne vom uita împreună de la vresetul 13 al primului capitol în jos și încercăm să facem anumite observații.
0 Comments
Lepădaţi dar orice răutate, orice vicleşug, orice fel de prefăcătorie, de pizmă şi de clevetire şi, ca nişte prunci născuţi de curând, să doriţi laptele duhovnicesc şi curat, pentru ca prin el să creşteţi spre mântuire, dacă aţi gustat în adevăr că bun este Domnul. 1 Petru 2:1-3 Maturitatea spirituală nu este direct proporțională cu maturitatea fizică. Însă egoul uman crește odată cu omul. Când suntem singuri și medităm la caracterul nostru, e bine să fim conștienți de aceste două adevăruri. Când ne privim și ne afișăm în public, avem deseori tendința de a crea o imagine distorsionată, aproape tot timpul grandioasă, despre noi. Încercăm să părem spirituali, educați, mari teologi și numim tot felul de personalități care, sperăm noi, să ne ofere mai multă credibilitate. Întregul tablou se schimbă însă atunci când suntem confruntați cu primele probleme care ne acuză, ne arată că suntem vinovați și ne arată că nu avem dreptate. Firea umană nu vrea să recunoască bagajul de idei greșite pe care îl acumulăm pentru că ne place, ne hrănește ego-ul. Biblia avertizează clar și categoric împotriva acestor lucruri atunci când lui Timotei i se poruncește să predice Cuvântul Sfânt și să îl aplice. Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă, ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute şi îşi vor da învăţători după poftele lor. 2 Timotei 4:3 În aceste vremuri pe care astăzi le trăim ne dăm seama că internetul a devenit o tehnologie,, virală'' în viața noastră. Această tehnologie supune cultura în care trăim la noi provocări, iar,, conectarea'' creștinilor la internet devine astfel un lucru esențial. Cu toate că milioane de oameni se conectează online, și tu, de asemenea altora, s-ar putea să te simți oarecum neliniștit în privința direcției în care această nouă formă de media i-ar putea conduce pe oameni. Trebuie să realizam faptul că Lumea Virtuală, este creată de om și este o copie palidă a lumii reale, cea creată de DUMNEZEU, care este obiectivă și solidă. Lumea virtuală este o extensie a minții umane și din păcate numeroși oameni resping Universul creat de DUMNEZEU și își creează ei înșiși alt univers în spațiul virtual. Remarcând acest adevăr se naște o întrebare,, Oare este și Dumnezeu cu adevărat prezent în aceasta Lume Virtuală? Răspunsul este că Dumnezeu este prezent și în mijlocul acestei lumi virtuale tot așa cum este prezent în lumea reală pe care EL o întreține și susține. EL este prezent în Cuvântul Său-Cuvântul scris, Cuvântul proclamat, Cuvântul întrupat. Martin Luther spunea,, Ori de câte ori este învățat, predicat, ascultat, citit sau studiat Cuvântul lui Dumnezeu, omul, ziua și lucrarea sunt Sfințite prin el, nu datorită lucrării exterioare, ci datorită Cuvântului care ne face pe toți sfinți''. Fie ca noi ca și creștini să folosim această tehnologie a informației ca instrument pentru a studia și a răspândi Cuvântul lui Dumnezeu, fiind convinși că EL va interveni și în această lume umană așa cum a făcut întotdeauna pentru a aduce Răscumpărare, Nădejde și Credință. Există trei reguli extrem de importante în dezlegarea și aplicarea învățăturilor Scripturii, și aceastea sunt:
1. Context 2. Context 3. Context Acum dar, aplicând toate cele trei reguli, vă invit pentru un moment să medităm la Cina cea de Taină și să îi vedem tainele. Când a fost instituită Cina? Cina pascală își are originea în ieșirea poporului evreu din Egipt. Această sărbătoare este poruncită de Dumnezeu întregii adunări a poporului (Exod 12 și Numeri 9). În timpul domniei regelui Iosia, Paștele este reinstaurat și tot acum devine o sărbătoare celebrată la templu. 2 Cronici 35:1-19 Tot aici ni se specifică faptul că din timpul lui Samuel nu se mai sărbătorise Paștele în Israel. În contextul acestei sărbători, mai precis, în ajunul ei, Domnul Isus Hristos instaurează Cina cea de Taină. Tot mereu întâmpinăm situații grele. În mod predominant întâlnim atunci un val mare de noi interpretări și erezii bazate pe unele versete biblice scoase din context.
"Noi credem și mărturisim că Biblia - Cuvantul lui Dumnezeu scris e o revelatie dumnezeiasca pentru neamul omenesc." Astfel sună o afirmație din mărturisirea nostră de credință. Însă merită să rămânem preț de câteva momente la două dictonuri și afirmații importante care ar trebui să însoțească orice credincios care dorește în mod sincer și corect să se apropie de Cuvântul Sfânt. Fiecare text biblic nu poate avea decât o singură interpretare, dar mai multe aplicații. - principiu fundamental de hermeneutică Orice text, fără context devine pretext pentru a susține un text. - Dr. Donald A. Carson despre tatăl său. Haideți împreună să urmărim aceste două afirmații și să le vedem cum se aplică. Căutaţi pe Domnul câtă vreme se poate găsi; chemaţi-L câtă vreme este aproape. Să se lase cel rău de calea lui și omul nelegiuit să se lase de gândurile lui, să se întoarcă la Domnul, care va avea milă de el, la Dumnezeul nostru, care nu obosește iertând.
Isaia 55 Viața este scurtă și astfel avem cu toții un timp limitat pentru a duce la îndeplinire alegerile pe care le facem în gândurile noastre. Putem alege să căutăm plăcere și satisfacție proprie, umplându-ne gândurile cu idei egoiste sau putem alege să căutăm timp prețios în prezența Aceluia care ne-a mântuit și să Îl chemăm având in acest fel gândul umplut de dorințele și voia Tatălui. Biblia ne sfătuiește : „Opriţi-vă şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu”, iar pentru asta e nevoie ca timpul să I-l acorzi lui Dumnezeu. Un mod sănătos de a căuta timpul cu Dumnezeu este prin rugăciune. Vom fi uimiți să aflăm că falimentul atributelor umane nu este niciodată mai bine dezvăluit ca în odaia de rugăciune. În afara cămăruţei de rugăciune, influenţa, prestigiul şi posesiunile deţin dominaţia şi acordă privilegii, însa în locul tainic, toate valorile umane sunt respinse, astfel ceea ce contează este ascultarea, caracterul sfânt şi credinţa. Domnul Isus a lăsat un model minunat și demn de urmat în privința rugăciunii, un exemplu care a facut ucenicii să Îl implore pe Isus: „Doamne, învață-ne să ne rugăm...” Odaia de rugăciune este o oglindă care reflectă starea noastră spirituală, este un loc unde sinele este demascat, unde adâncurile noastre spirituale sunt descoperite, dar de asemeni un loc unde primim eliberare, direcție si calauzire spre a duce lupta până la capăt. Samuel Chadwick obişnuia să spună: „Adevărata rugăciune este o treabă singuratică.” Ipocritul are nevoie de o audienţă atunci când se roagă. Vrea să fie auzit când se roagă. El trebuie să impresioneze. Adevărata rugăciune necesită sinceritate și de asemeni necesită puritate de aceea ea nu poate fi făcută oricum. Deși pare o acțiune care pleacă din gândurile noastre și o putem controla, este bine ca în final să rămânem cu această idee că adevărata rugăciune este "prin Duhul Sfânt". Leonard Ravenhill spunea: „Duhul Sfânt umple oameni - nu temple făcute de mâini. Duhul Sfânt ca Duhul puterii ne ajută în slăbiciunea noastră în rugăciune. Duhul Sfânt ca Duhul vieţii pune capăt morţii noastre în rugăciune. Duhul Sfânt ca Duhul înţelepciunii ne izbăveşte de ignoranţă în această sfântă artă a rugăciunii. Duhul Sfânt ca Duhul focului ne izbăveşte de răceală în rugăciune. Duhul Sfânt ca Duhul tăriei vine în ajutorul nostru în slăbiciunea noastră, când ne rugăm.” Noi nu vom fi judecaţi numai pentru ceea ce am făcut ci şi pentru ceea ce am fi putut face și nu am făcut, astfel: Răscumpăraţi vremea, căci zilele sunt rele. De aceea nu fiţi nepricepuţi, ci înţelegeţi care este voia Domnului. Efeseni 5:16-17 VDC Rugaţi-vă neîncetat. Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi. 1 Tesaloniceni 5:17-18 VDC Veghează și întărește ce rămâne, care e pe moarte, căci n-am găsit faptele tale desăvârșite înaintea Dumnezeului Meu. Apocalipsa 3:1-2 VDC De multe ori uitându-mă în viața mea îmi dau seama că ceva nu merge, ceva nu este în regulă. Deși în fiecare dimineață îmi petrec câteva minute în devoțiune, rugându-mă, citind în Sfânta Scriptură, cu toate acestea ceva pare să nu se lege și deseori simt că rugăciunea mea nu se ridică dincolo de tavan. Gândindu-mă mai profund îmi dau seama și realizez că înăuntrul meu de multe ori totul se desfășoară mecanic. De multe ori mă simt împărțit din punct de vedere spiritual: 40% din mine vrea să-L slujească pe Dumnezeu cu toată inima, iar 60% din mine nu ar prea vrea să o facă chiar acum, din cauza oboselii, a comodității și a delăsării. Tot la fel și în timpul săptămânii realizez că am un program destul de rigid: mă rog în fiecare dimineață, la prânz dacă am timp, seara împreună cu familia pe repezeală. Duminica participăm la programul bisericii, după care ajungem din nou la rutina zilnică. Ceea ce s-a întâmplat cu biserica din Sardes, reprezintă o amenințare cu care se confruntă fiecare biserică și fiecare creștin. Mulți sunt creștinii ale căror inimi sunt în locul potrivit, dar care nu mai găsesc plăcere în viața de credință și cărora li se pare dificil să-L mai slujească pe Dumnezeu. Ce faci când lucrurile lui Hristos nu te mai entuziasmează așa cum o făceau odată? În Sfânta Scriptură îl găsim pe Avram, cel care pe oriunde trecea înalță un altar pentru a aduce jertfe lui Dumnezeu. Tot așa și noi dacă punem pe altar ceea ce avem, exprimându-ne dorința de a ne lăsa schimbați și transformați. El poate transforma angajamentul meu și al tău într-o decizie fermă. Isus a folosit puternicul îndemn: Pocăiește-te! S-ar putea să fii nevoit să acționezi în mod decisiv și să iei o decizie radicală, dând la o parte lucruri din viața ta, să-ți schimbi atitudinea și să acționezi spunând: -Doamne nu voi lăsa nicio altă zi sa treacă fără a actiona pentru a fi acolo unde vrei Tu ca eu sa fiu și sa pot face Sfânta Voia Ta! Isus se va întoarce și ne va cere tuturor să dăm socoteală de viețile noastre. Adu-ți aminte dar cum ai primit și auzit! Ține și pocăiește-te! Apocalipsa 3:3 Mulțumiți întotdeauna lui Dumnezeu Tatăl, pentru toate lucrurile, în Numele Domnului nostru Isus Hristos. Efeseni 5:20 Întrebarea pe care ar trebui să și-o pună fiecare om este dacă el este mulțumit ori nu. Dacă suntem sinceri, constatăm că suntem mai degrabă oameni nemulțumiți. Lucrul acesta îl vedem în casele noastre, în locurile unde ne petrecem timpul liber ori muncim și mai ales pe stradă unde de multe ori putem vedea nemulțumirea oamenilor pe chipurile lor. Mulțumirea trebuie să fie parte integrată a fiecărei zi din viața noastră. Omul nu se naște cu o inimă mulțumitoare și nici nu poate moșteni starea de mulțumire. Pentru a mulțumi totdeauna lui Dumnezeu Tatăl, pentru toate lucrurile în Numele Domnului Isus Hristos, trebuie ca prima dată să înțeleg un lucru foarte important și anume: tot ce ne dă Dumnezeu este mai bun decât ceea ce ne dau oamenii! Mi-aș dori ca fiecare dintre noi să poată privi în fiecare dimineață cu mulțumire că se poate ridica din pat și că își poate trăi viața într-o țară în care domnește pacea. Îmi doresc ca în fiecare seară să privim înapoi cu recunoștință pentru tot ce am putut face și pentru tot ce am primit în ziua respectivă. Toate acestea pentru că Dumnezeu a fost bun cu noi și S-a îndurat de noi. Faptul că avem ceea ce avem este doar meritul lui Dumnezeu. Este doar bunătatea Lui nemărginită față de noi, niște făpturi atât de mici și neînsemnate. Voi fi un om plin de recunoștință și mulțumire atunci când Duhul Sfânt este la cârma vieții mele. Numai atunci voi putea mulțumi totdeauna lui Dumnezeu, pentru toate lucrurile, în Numele Domnului nostru Isus Hristos. Voi fi un om plin de recunoștință și mulțumire când inima mea se sprijină pe Dumnezeu, când sufletul se bucură de pacea care întrece orice pricepere, când viața mea se supune voii Lui Dumnezeu, când am siguranța binecuvântată că Dumnezeu nu greșește și face toate lucrurile frumoase la vremea lor. Eclesiastul 3:11 Mulțumirea este posibilă doar atunci când petrecem timpul nostru în prezența Domnului Isus Hristos, slujindu-L și urmându-L pe El cu credincioșie. Domnul să ne ajute pe toți să fim oameni care practică mulțumirea având o inimă recunoscătoare și mulțumitoare față de Dumnezeu. Credincioșii nu trebuie să umble la fel ca ceilalți oameni. De ce? Pentru că umblarea celorlalți oameni nu este pe placul lui Dumnezeu. Pentru că ei sunt făpturi noi în Hristos Isus, credinciosul s-a dezbrăcat de hainele omului vechi și știe că sunt lucruri pe care trebuie să le facă și lucruri pe care nu trebuie să le facă; lucruri cu care viața noastră ar trebui să fie îmbrăcată și lucruri cu care viața noastră nu ar trebui să fie îmbrăcată. Credinciosul trebuie să Îl urmeze pe Dumnezeu, trebuie să trăiască imitându-L pe Dumnezeu, iubind ca El, trăind curat și în sfințenie, vorbind ca El și despărindu-se de tot ce este rău. Felul în care credinciosul umblă în fiecare zi este crucial pentru cauza lui Hristos și pentru binele societății. El contribuie fie la zidirea societății, fie la dărâmarea ei. Din acest motiv, este important ca un credincios să umble cu atenție și cu strictețe în viață. Viața este o umblare, o cărare pe care mergem în fiecare zi. Când ne trezim dimineața, începem să umblăm pe ea. Dumnezeu se așteaptă de la noi să umblăm cu mare grijă, adică fiind atenți și umblând corect. Omul care gândește, care are grijă cum trăiește, căruia îi pasă este înțelept, el știe că are o misiune de îndeplinit. El Îl cunoaște pe Dumnezeu în mod personal, și știe că scopul pentru care se află pe pământ este acela de a trăi o viață sfântă și plăcută și pentru a fi o mărturie pentru Domnul. Omul înțelept nu doar că are grijă la fiecare pas din viață, ci el se luptă să fie atent la fiecare pas – să se asigure că merge prin viață exact așa cum trebuie, cu strictețe, cu disciplină și aotocontrol. Ca să putem fi cu Domnul trebuie să umblăm cu El, să trăim pentru El, lăsând în urmă o mărturie, cale pe care cei care vin după noi să pășească încrezători. Împodobiți-vă inimile din belșug cu adevărul Cuvântului lui Dumnezeu, care este cel mai bun antidot pentru păcat; faceți ca el să vă umple inimile din plin cu toate poruncile, promisiunile și avertismentele sale; în mințile voastre, în memoria, conștiința și înclinațiile voastre; și apoi el vă va păzi inimile. „Strâng Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta!” (Psalmii 119:11) Conștiința nu poate fi implorată sau trezită prin adevăruri uitate; ci păstrează adevărul Cuvântului în inimă, și El îți va păzi atât inima cât și viața. „Legea Dumnezeului său în inima lui și nu se vor poticni pașii lui” (Psalmii 37:31) sau dacă ei totuși se poticnesc, Cuvântul le va ridica inima rătăcită din nou. Noi nu ne rătăcim inimile niciodată dacă nu ne-am pierdut deja dinainte influența Cuvântului asupra noastră. (Din - Păzește-ți inima! de - John Flavel) Biserica creștină Golgota vă invită la tabără! Vei beneficia de un timp util și interesant, învățând din Scripturi lucruri foarte valoroase pentru viață. Dacă îți plac activitățile sportive, plimbările în natură, focul de tabără, muzica și Cuvântul lui Dumnezeu, vino alături de noi în Tabăra - La Grădină! Vorbitor: Marcel Bota Locație: Quabach 9, 51789, Lindlar (pe hartă aici) Taxa de participare: 25 euro/persoană (mâncarea inclusă) Pentru înscrieri și informații suplimentare ne puteți contacta la numerele de telefon: 0040744575412 - Otilia Coita 015171931109 - Savencu Eduard Important: Cazarea se va face în corturi! “...ori de câte ori mâncați din pâinea aceasta, sau beți din paharul acesta, vestiți moartea Domnului până va veni El” (1 Corinteni 11:26). Sigur, serbarea Cinei este un moment special, la care, poate mai mult ca oricând, ne aducem aminte de suferințele Domnului Isus, de iubirea Sa pentru noi, de faptul că El s-a supus în totul voii Tatălui. Atunci când ne apropiem de Cina Domnului, n-o facem ca pe un ritual, ci noi vrem să avem o relație, o părtășie reală cu El și o părtășie unii cu alții. Privind la evenimentul Cinei, am vrea să vedem ce mesaj ne transmite fiecăruia dintre noi. Primul mesaj este cel al amintirilor. La Cina Domnului ne amintim că El a luat păcatele noastre asupra Lui, iar pe crucea din Golgota s-a jertfit pentru noi, ca să fim socotiți neprihăniți prin El. În spatele celor două elemente simbolice (pâinea și vinul), se află realitatea morții Domnului Isus (trupul pironit pe cruce, sângele vărsat). Ne amintim, de asemenea, și de legământul cel nou în sângele Său (Matei 26:28). Al doilea mesaj este cel al unității. Este unitatea între Hristos (Capul bisericii) și credincioși (trupul, mădularele). Domnul Isus Hristos a spus: “Mă rog ca toți să fie una, cum suntem și noi” (Ioan 17:11, 21). Un al treilea mesaj pe care-l transmite Cina Domnului este cel al cercetării. “Fiecare să se cerceteze dar pe sine însuși, și așa să mănânce din pâinea aceasta și să bea din paharul acesta”( 1 Corinteni 11:28). Credem că ar fi bine să medităm adânc la pasajul citat din 1 Corinteni 11, pentru că decizia de a participa la Cina Domnului să ne aparține nouă în mod personal și responsabil! Vrem să facem din căutarea Domnului Isus Hristos un mod de viață, și nu doar la Cina Domnului, ci în fiecare zi, și în orice slujire. Bunul Dumnezeu să ne binecuvânteze pe toți și să ne apropiem de Cina Domnului cu teamă sfântă, cu smerenie, cu respect, cu așteptări dar și cu mulțumiri! Fiecare om dorește să trăiască într-o lume mai bună, așteaptând schimbări în viața oamenilor din jurul lui. Petru, vorbind despre viața de familie, explică faptul că schimbandu-ne pe noi înșine vom motiva schimbarea celor din jurul nostru. I. SCHIMBAREA ALTORA NU SE FACE ÎNAINTE DE SCHIMBAREA TA: “Când vor vedea felul vostru de trai: curat și în temere” (1 Petru 3:2) Oamenii au nevoie să vadă pe cineva schimbat ca să fie motivați să se schimbe. Cea mai mare lipsă în generația noastră este lipsa de modele. II. SCHIMBAREA ALTORA NU SE FACE ÎN PRIMUL RÂND PRIN CUVINTE, CI PRIN EXEMPLU PERSONAL: “…dacă uniii nu ascultă Cuvântul, să fie câștigați fără cuvânt, prin purtarea nevestelor lor.” (1 Petru 3:1) Oamenii au nevoie să vadă schimbarea, nu doar să o audă – “prin purtarea nevestelor lor”. Exemplul practic din viața unui om este mai puternic decât ideea oricărui om. III. SCHIMBAREA ALTORA ESTE MOTIVATĂ DE CARACTERUL NOSTRU: “Podoaba voastră să nu fie….” (1 Petru 3:1) “… ci să fie…” (3:2) “… ca Sara care asculta pe Avraam și…” (3:6) Oamenii nu sunt motivați să se schimbe pentru că noi suntem mai bătrăni sau mai tineri, mai bogați sau mai săraci, ci pentru că noi avem caracter și principii de viață. IV. SCHIMBAREA ALTORA ESTE INFLUENȚATĂ DE ATITUDINEA NOASTRĂ: “Bărbaților, purtați-vă și voi, la rândul vostru, cu înțelepciune cu nevestele voastre, dând cinste femeii ca unui vas mai slab…” (3:7) Felul în care ne comportăm și îi înțelegem pe cei din jur ne califică pe noi înaintea lui Dumnezeu. Apostolul Pavel ilustrează preocuparea părintească pentru copiii lui în credință, dorind să-i vadă crescând sănătoși în două domenii: în sfințire și în speranța pentru viitor (nădejde). Oricât ar părea de paradoxal, ambele domenii implică o relație cu … moartea. Sfințirea este creșterea noastră în asemănarea cu Dumnezeu prin mortificarea firii noastre pământești (Rom. 8:13; Gal. 6:8; Efes. 4:22; Col. 3:5), iar nădejdea este cea mai plăcută punte peste moartea fizică. Sfințirea este transformarea vieții prin creșterea în asemănare cu Dumnezeu. Ea măsoară gradul în care ieșim de sub puterea păcatului și intrăm sub autoritatea vitală a Duhului Sfânt. Apostolul a văzut foarte clar că cei din Tesalonic, născuți ca oameni în mediul corupt al societății grecești, trebuie să părăsească felul lor deșert de viețuire pe care l-au moștenit de la părinții lor pentru a trăi la înălțimea standardelor divine. Probabil că cea mai „contemporană“ definiție a procesului de sfințire este „calea spre excelență“. Dumnezeu ne iubește așa cum ne găsește, dar ne iubește prea mult ca să ne lase așa cum ne găsește! El vrea să ne scoată din lumea de dărâmături și eșecuri ale păcatului și să ne facă părtași desăvârșirii Lui. Cel mai important verb din prima parte a capitolului patru este „să sporiți“. Nu este suficient că cei din Tesalonic au început bine. Mai este destul loc pentru creștere, pentru excelență. Apostolul Pavel nu obosește să le repete în scris ceea ce le spusese deja prin viu grai când fusese la ei: „Încolo, fraţilor, fiindcă aţi învăţat dela noi cum să vă purtaţi şi să fiţi plăcuţi lui Dumnezeu, şi aşa şi faceţi, vă rugăm, şi vă îndemnăm în Numele Domnului Isus, să sporiţi tot mai mult în privinţa aceasta“ (1 Tes. 4:1). Convertirea este un eveniment care se produce într-o clipă, însă sfințirea este un proces care durează toată viața! Sfinţirea este lucrarea exclusivă a lui Dumnezeu (Ioan 17:17; 15:1—2; 1 Tesalonic. 5:23; Evrei 12:10),care se realizează în noi, în măsura ascultării de Tatăl, a identificării cu Fiul şi a cooperării cu Duhul. “Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi. Căci ce legătură este între neprihănire şi fărădelege? Sau cum poate sta împreună lumina cu întunericul?” (2Cor. 6:14-18) Acest pasaj biblic prezintă chemarea divină adresată celor care aparţin lui Hristos de a se separa de orice fel de asociere apropiată cu cei necredincioşi. Ea interzice în mod explicit acestora să se asocieze cu cei neconvertiţi. Interzice clar copiilor lui Dumnezeu să umble “braţ la braţ” cu cei lumeşti. Reprezintă o avertizare care se aplică la orice domeniu şi orice clipă a vieţilor noastre, fie că este vorba de viaţa religioasă, de aspectele de familie sau de cele materiale. Şi probabil că n-a existat niciodată o vreme în care să fie mai mari presiuni în acest sens asupra creştinilor ca acum. Vremurile în care trăim sunt marcate de acest duh al compromisului. Din toate părţile auzim de amestecuri nepotrivite, nesfinte, de alianţe neevlavioase şi de juguri nepotrivite. Mulţi pretinşi creştini par să încerce azi să vadă cât de aproape pot sta ei faţă de lume şi în acelaşi timp să meargă totuşi în Rai. “Căci noi suntem Templul Dumnezeului celui viu, cum a zis Dumnezeu: „Eu voi locui şi voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu.” Ce binecuvântare este aceasta! În primul rând, ni se dă această poruncă, “Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi”; apoi ni se prezintă motivul pentru aceasta, “Căci ce legătură este între neprihănire şi fărădelege?”; şi în al treilea rând, ni se arată binecuvântarea care vine din separare. Aceasta este o promisiune divină, şi este uimitor să o observăm exprimată în 7 lucruri: 1) “Eu voi locui,” 2) “şi voi umbla în mijlocul lor,” 3) “Eu voi fi Dumnezeul lor,” 4) “şi ei vor fi poporul Meu,” 5) “vă voi primi,” 6) “Eu vă voi fi Tată,” 7) “şi voi Îmi veţi fi fii şi fiice.” Expresia “Voi locui” denotă părtăşie; “şi voi umbla în mijlocul lor” denotă comuniune; “Eu voi fi Dumnezeul lor” vorbeşte despre o relaţie. În primul rând în mijlocul lor, apoi pentru ei; şi “Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?” (Rom. 8:31). Expresia “Ei vor fi poporul Meu” arată apartenenţa, arată că El ne recunoaşte ca fiind ai Lui. Expresia “vă voi primi” arată că suntem aduşi în locul unde experimentăm în mod conştient apropierea de Dumnezeu. Expresia “Eu vă voi fi Tată” înseamnă “Mă voi descoperi faţă de voi în această calitate de Tată, şi vă voi umple inimile cu toată bucuria unei astfel de relaţii”. Iar expresia “şi voi Îmi veţi fi fii şi fiice” are sensul că o astfel de separare sfântă faţă de lume vă va face să demonstraţi că sunteţi “fiii şi fiicele” lui Dumnezeu. Comparaţi acest pasaj cu Matei 5:44. După cum spunea cineva, “Fiecare creştin să acţioneze la porunca separării care ne este dată în 2Cor. 6:14-17, şi el va descoperi căile sale împânzite de dificultăţi şi pline de împotrivire din partea tuturor, însă dacă el nu îşi ţine privirile aţintite la Dumnezeul Cel Atotputernic care l-a chemat astfel să se separe de lume, cu siguranţă va ajunge să experimenteze durere.” Dar să observăm că aceste promisiuni sunt condiţionate, condiţionate de ascultarea de porunca menţionată mai sus. Totuşi, dacă inima se va lăsa cucerită de această poruncă binecuvântată, atunci ascultarea de ea va fi uşoară şi plăcută. Domnul va sfârşi ce a început pentru mine... (Psalmul 138:8) Încrederea exprimată de psalmist în aceste cuvinte este o evidentă încredere dumnezeiască. El nu zice: „Sunt într-o îndurare aşa de mare în care voi trăi până la sfârşit; credinţa mea este atât de neclintită, încât niciodată nu se va clătina; dragostea mea este aşa de caldă, că niciodată nu se va răci; hotărârea mea este aşa de nestrămutată, încât nimeni nu mă poate clinti de lângă ea”. El nu vorbeşte astfel, ci toată speranţa şi încrederea lui este în Domnul. Dacă încrederea ne-o punem în ceva ce nu este clădit pe Stânca veşnică, atunci ocrotirea şi refugiul nostru preţuieşte mai puţin decât visul; se dărâmă peste noi, spre durerea şi ruina noastră şi ne îngroapă subt dărâmături, Psalmistul a fost înţelept, nu şi-a zidit încrederea pe lucruri de nimic, ci pe lucrarea Domnului. Domnul este singurul care a început în noi o lucrare bună, şi El este acela care o va duce la bun sfârşit; iar dacă lucrarea nu o isprăveşte El, tot neisprăvită rămâne. Dacă în veşmântul dreptăţii cereşti numai o singură cusătură este făcută de noi, atunci suntem pierduţi; dar încrederea noastră este că Domnul ce a început va şi sfârşi. El a făcut totul, trebuie să facă totul şi va face totul. Să nu ne punem încrederea în ceea ce noi am făcut şi nici în ceva ce ne-am hotărât sigur că vom face, ci exclusiv şi în totalitate în ceea ce Domnul vrea să facă. Necredinţa şopteşte astfel: „Tu niciodată nu vei fi în stare să faci aceasta, nu vei putea învinge păcatul; gândeşte-te la plăcerile păcătoase ale acestei lumi şi la momelile ei”. Într-adevăr, ne-am surpa în depravare dacă am fi lăsaţi să ne bazăm pe propriile noastre puteri. Dacă am fi siliţi să conducem singuri vasul nostru slab, pe marea viforoasă, fără de sprijin din cer, atunci ar trebui să renunţăm la călătorie. Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, deoarece „El sfârşeşte ce a început” şi ne duce spre ţărm, la ţinta dorită. Nu exagerăm dacă ne punem încrederea în El. Având o astfel de încredere, niciodată nu ne vom înşela. (Charles Spurgeon) "Când îmi tânjea sufletul în mine, mi-am adus aminte de Domnul, şi rugăciunea mea a ajuns până la Tine, în Templul Tău cel sfânt." Iona 2:7 Când Iona a fost aruncat în mare, marinarii care l-au aruncat, au fost convinși că s-a terminat cu el. Iona a crezut la fel. Când se scufunda tot mai adânc, iar plămânii nu au mai primit oxigen, sufletul lui a fost în grea strâmtorare. În acele momente Iona s-a gândit la marinarii care au strigat în zadar la dumnezeii lor și atunci și-a adus aminte de Domnul care l-a trimis la Ninive, nu la Tars. El a plecat la Tars, iar marinarii l-au aruncat în mare. În timp ce viața se scurgea din Iona, Dumnezeu a spus unui pește să-l înghită. Ce sentimente o fi avut Iona, e greu de imaginat. Când și-a dat seama că nu mai este în apă, dar nu-i nici pe uscat, sau că nu se îneacă în apă, dar nici nu se poate mișca în voie…Iona a început să se roage. Se pare că și-a luat inima în dinți și în ciuda neascultării de Dumnezeu, Iona s-a rugat. Acesta este primul semn al pocăinței cuiva. Când cineva se roagă, înseamnă că dorește să recunoască că nu se descurcă singur și are nevoie de Dumnezeu. Iona a fost sigur că Dumnezeu i-a auzit rugăciunea, mai ales după ce a fost adus la mal de peștele care i-a salvat viața. Să învățăm să nu fugim de Domnul, ci să-L ascultăm fără nici o condiție sau preconcepție. Când El ne spune ceva, înseamnă că acel lucru este clar și fără îndoială este cel mai bun pentru noi. Să ne rugăm Domnului să ne dea putere să-L ascultăm în tot ce El ne spune. Romani 8:9 "Voi însă nu mai sunteţi pământeşti, ci duhovniceşti, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte în adevăr în voi. Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui. " Domnul Isus a promis ucenicilor că Duhul Sfânt va veni după ce El va pleca. Cu toţii ştim că Duhul Sfânt a venit în ziua de Rusalii. De atunci şi până acum, Duhul Sfânt dovedeşte lumea vinovată şi conduce oameni la Domnul Isus. Tot Duhul Sfânt este Cel ce face posibil ca cei care cred în Domnul Isus să fie plasaţi în trupul Domnului Isus, adică în Biserica Domnului. Pentru aceştia a scris apostolul Pavel versetul de mai sus. Ei sunt aceia care nu mai sunt pământeşti, ci sunt duhovniceşti. Cei ce nu au Duhul Lui Hristos, adică Duhul Sfânt, nu sunt ai Lui Hristos. Pot să facă ce vor, dar dacă nu au Duhul nu sunt ai Domnului. Cei ce sunt ai Lui însă, nu se mai conduc după principiul pământescului, ci după Duhul Lui Hristos! Conducerea vieţii nu mai este pământească, ci spirituală, adică duhovnicească. Viaţa Domnului Isus începe să ia fiinţă în viaţa celui credincios. Dragostea, bunătatea, iertarea Domnului Isus, vor deveni naturale pentru cel care are Duhul Sfânt în viaţa lui. Cu atâta ură şi luptă în această lume, e nevoie ca toţi cei care sunt ai Lui Hristos să trăiască din belşug viaţa Domnului Isus pentru a aduce lumină şi har acestei lumi. Nimeni nu e în stare să descurce iţele atât de încurcate ale lumii în care trăim, numai Domnul Isus poate şi El le va descurca la venirea Lui. Dar până atunci, noi care nu mai suntem pământeşti, trebuie să fim sare şi lumină pentru lumea din jurul nostru! Fie ca toţi care avem Duhul Lui Hristos în noi să trăim viaţa Lui în fiecare zi! (by Benjamin Cocar) "Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte." Ioan 14:27 Domnul Isus a spus ucenicilor că El va pleca, dar nu o să-i lase singuri, ci le va trimite pe Duhul Sfânt. Prin venirea Duhului Sfânt în viaţa credinciosului, vine şi pacea despre care Domnul Isus a vorbit. Pacea pe care El a promis-o, nu este la fel cu pacea pe care o dă lumea. Noi toţi suntem martori la pacea pe care lumea o oferă. Pacea Domnului Isus este o pace lăuntrică care nu lasă inima să se tulbure în orice împrejurare s-ar afla. Cel care se încrede în Domnul nu se va speria sau înspăimânta de nimic, ci se va sprijini pe Domnul şi pe ajutorul Lui. Duhul Sfânt a venit de mult în lume şi ajută pe cei credincioşi să umble în adevărul Lui Dumnezeu. Dacă inima ta este tulburată, vino la Domnul Isus şi cere-I Lui să-ţi dea pacea pe care El o are. El te va linişti şi te va ajuta să ieşi din tulburare şi să fii plin de pacea Lui Dumnezeu care întrece orice pricepere! Nimic şi nimeni nu ne poate despărţi de dragostea pe care Dumnezeu o are pentru noi în Domnul Isus. De ce oare atunci ne mai putem tulbura? Fie ca toţi care umblăm pe calea îngustă să nu ne lăsăm tulburaţi de această lume, ci să ne desfătăm în pacea care poate să alunge tulburarea şi frica din inima noastră în orice situaţie ne-am afla! ,,În ziua Cincizecimii, erau toți împreună în același loc. Deodată a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic, și a umplut toată casa unde ședeau ei.” Faptele Apostolilor 2:1-2 Toți ucenicii au fost în același loc. Nu știm exact locul și care era această cameră de sus, dar știm că toți care au crezut în Domnul Isus și în programul Lui, au fost împreună în același loc. După învierea Domnului Isus, ucenicii au avut zile mai grele de adaptare la noua realitate. Acum însă toți erau la un loc și așteptau făgăduința, adică venirea Duhului Sfânt. Domnul Isus nu le-a spus că Duhul va veni după zece zile de la înălțarea Lui, ci doar că vor fi botezați cu Duhul Sfânt și cu foc nu după multe zile. Acele zile au trecut, și Duhul Sfânt a venit din cer. De acolo s-a auzit sunetul, care se asemăna cu vâjâitul unui vânt puternic. Duhul nu a venit din alt loc, decât din cer de la Dumnezeu. Sunetul a umplut casa? Duhul a umplut casa? Când Duhul este prezent El umple toată casa! Au trecut două mii de ani de atunci, iar Duhul Sfânt încă este cu noi. Generație după generație de creștini au umblat și au trăit prin Duhul Sfânt. Ucenicii au auzit acest vâjâit dar nu s-au speriat, ci au fost plini de putere pentru a merge să vestească mulțimii adunate la sărbătoare, că Isus a înviat și mântuirea câștigată de El este pentru oricine care crede în El. Să mulțumim Domnului că a trimis pe Duhul Sfânt să fie cu noi în veac! Să trăim cu El și prin El în fiecare zi! Dumnezeu lucrează pentru cei care-L aşteaptă Să aştepţi! Aceasta înseamnă să te opreşti şi să te gândeşti cu seriozitate la propria ta insufcienţă şi la atotsuficienţa lui Dumnezeu, pentru ca apoi să cauţi sfat şi ajutor de la Dumnezeu, punându-ţi speranţa în El (Psalmul 33.20-22; Isaia 8.17). Israelul este mustrat pentru că "n-a aşteptat împlinirea planului Său" (Psalmul 106.13). De ce? Deoarece prin faptul că nu L-au căutat pe Dumnezeu şi nu au aşteptat ajutorul Lui. L-au lipsit pe Dumnezeu de o ocazie în care Se putea glorifica pe Sine. De exemplu, în Isaia 30.15, Domnul îi spune lui Israel: "În pocăinţă şi în odihnă va fi mântuirea voastră; în seninătate şi în încredere va fi tăria voastră." Dar Israel a refuzat să-L aştepte pe Domnul şi a spus: "Nu! Ci vom fugi pe cai!" Apoi, în versetul 18, este descoperită nebunia şi răutatea acestui act frenetic, autoiniţiat: "Totuşi DOMNUL aşteaptă să arate îndurarea faţă de voi şi Se va scula să vă dea îndurare, căci DOMNUL este un Dumnezeu al dreptăţii: ferice de toţi cei care Îl aşteaptă." Nebunia de a nu-L aştepta pe Dumnezeu constă în faptul că ratăm binecuvântarea de a-L avea pe El la lucru pentru noi. Răutatea de a nu-L aştepta pe Dumnezeu constă în faptul că ne opunem voii Lui de a Se înălţa pe Sine prin îndurarea Sa. Dumnezeu doreşte să Se înalţe pe Sine lucrând pentru toţi cei care-L aşteaptă. Rugăciunea este principala activitate prin care Îl aşteptăm pe El în ajutor şi căutându-I sfatul. Întrucât scopul Său în lume este să fie înălţat prin îndurarea Lui, este evident de ce rugăciunea este poruncită de Dumnezeu atât de des. Rugăciunea este antidotul bolii numite încredere în sine, boală ce se opune scopului lui Dumnezeu de a-Şi lua slava din faptul că lucrează pentru cei care-L aşteaptă. "Căci ochii DOMNULUI străbat tot pământul, ca să sprijine pe aceia a căror inimă este întreagă înaintea Lui" (2 Cronici 16.9). Dumnezeu nu este atât în căutarea de oameni care să lucreze pentru El, cât în căutarea de oameni care Îl lasă pe El să lucreze pentru ei. Evanghelia nu este un anunţ la rubrica "oferte de serviciu". Nu este nicio chemare la slujire creştină. Dimpotrivă, Evanghelia ne porunceşte să renunţăm şi să agăţăm afişul pe care scrie "avem nevoie de ajutor" (acesta este înţelesul de bază al rugăciunii). Apoi, Evanghelia ne promite că Dumnezeu va lucra pentru noi dacă vom face acest lucru. El nu va da altcuiva slava de a fi un Dătător. Dar nu există oare ceva ce să-I putem da fără să-L reducem la statutul de beneficiar? Ba da, există: temerile noastre. Este o poruncă: "...aruncând asupra Lui toate îngrijorările voastre" (1 Petru 5.7). Dumnezeu va primi de la noi cu bucurie orice lucru ce demonstrează dependenţa faţă de atotsuficienţa Lui. (John Piper ) ,,Te voi lăuda din toată inima mea, Doamne, Dumnezeul meu, și voi preamări Numele Tău în veci! Căci mare este bunătatea Ta față de mine, și Tu îmi izbăvești sufletul din adânca locuință a morților.” Psalmul 86:12-13 Rugăciunea lui David a fost de laudă și de preamărirea Domnului pentru marea Lui bunătate. El a promis Domnului că Îl va lăuda din toată inima. Numele Lui Dumnezeu va fi preamărit în veci. Pentru David, Dumnezeu a însemnat totul. El a înțeles că niciodată nu ar fi putut ajunge împărat dacă nu l-ar fi ales Dumnezeu pentru acea slujbă. El a știut că nu va bate pe Goliat dacă nu va fi Dumnezeu cu el. Iar din mâna lui Saul, numai bunătatea Lui Dumnezeu l-a izbăvit. Dumnezeu i-a purtat de grijă și l-a făcut mare înaintea Lui și înaintea poporului Său. Dumnezeu a avut și are mare bunătate față de toți copiii Lui. El are diferite chemări pentru fiecare, dar bunătatea Lui o are pentru toți. El nu ne va lăsa nici în cele mai adverse situații, căci El are putere să ne izbăvească din orice necaz. Să aducem și noi laude Domnului neîncetat și să preamărim Numele Lui în veci de veci, pentru tot ce face pentru noi în fiecare zi. Să nu fim din aceia care așteaptă bunătatea Domnului, dar uită să-I aducă laudă și mulțumire pentru aceasta. "A treia zi s-a făcut o nuntă în Cana din Galileea. Mama lui Isus era acolo. Şi la nuntă a fost chemat şi Isus cu ucenicii Lui. " Ioan 2:1-2 Apostolul Ioan a fost singurul dintre evangheliști, care a inclus evenimentul acesta din viața Domnului Isus. Trei zile sunt la moartea și învierea Domnului Isus. El a înviat a treia zi, și desigur că învierea Lui ne dă viață la toți care credem în El. Faptul că este nunta menționată, ne face să credem că Ioan a scris despre nunta Mielului. După primele zile din Ioan 1:29, 39 și 43, după ce Mielul Lui Dumnezeu a adus Jertfa și a chemat ucenici, și după ce biserica va fi răpită, atunci va urma o nuntă, cum nu a mai fost niciodată. La nuntă mama Lui va fi acolo, nu prin virtutea că a fost mama Lui, ci pentru că a crezut în El. Ucenicii Lui vor fi acolo. Noi toți cei care am crezut în El vom fi la nuntă. A doua zi e pe sfârșite, se apropie a treia zi, când va începe nunta. Dacă nu ești pregătit de nuntă, vei rămâne afară, de aceea te chemăm să crezi și să te pocăiești până mai suntem în ziua când El încă mai este Mielul Lui Dumnezeu care ridică păcatul Lumii. Când va începe nunta va fi prea târziu. Frați și surori, să așteptăm cu bucurie ziua a treia când va începe nunta noastră cu Mirele nostru iubit, Domnul Isus Hristos. "Teofile, în cea dintâi carte a mea, am vorbit despre tot ce a început Isus să facă şi să înveţe pe oameni, de la început până în ziua în care S-a înălţat la cer, după ce, prin Duhul Sfânt, dăduse poruncile Sale apostolilor pe care-i alesese. " Faptele apostolilor 1:1-2 Au trecut patruzeci de zile de la Învierea Domnului Isus, dar evenimentul înălțării Domnului nu este pomenit deoarece nu are nimic comercial care să aducă profit companiilor de pe pămînt. Da, evenimentul nu este deloc comercial, ci este pur și simplu spiritual. Domnul Isus a făcut tot ce Tatăl i-a dat să facă, a învățat pe oameni tot ce a trebuit să-i învețe și apoi s-a înălțat la cer, după ce prin Duhul Sfânt, a dat poruncile Lui apostolilor pe care El i-a ales. Când mântuirea noastră a fost câștigată în Ghețimani și la Golgota, Domnul Isus a mai stat patruzeci de zile cu ucenicii și le-a dat ultimele instrucțiuni. Apoi s-a înălțat la cer. Din cer a venit al nostru Salvator, dar când totul a fost gata, El s-a dus înapoi în cer, pentru ca să fie mijlocitor pentru noi. Domnul Isus zilnic pledează pentru noi, și sunt convins că pentru unii dintre noi, și de mai multe ori pe zi. Apoi, El s-a dus în cer ca să ne pregătească un loc, ca unde este El să fim și noi. Sunt convins că nu mai este mult și El va reveni pe norii cerului ca să ne ia la El. Domnul Isus a plecat de pe pământ pentru ca Duhul Sfânt să poată veni la noi. Duhul Sfânt a fost prezent și în timpul cât a fost Domnul pe pământ, dar în modul în care a trebuit să vină la Rusalii, nu se putea altfel decât prin plecarea Domnului Isus. Biserica nu ar fi început să lucreze în lume dacă Domnul Isus nu s-ar fi înălțat la cer. Dar degeaba vorbim de ce nu s-ar fi întâmplat, căci Domnul Isus s-a înălțat și toate s-au întâmplat și se vor întâmpla după planul veșnic al Lui Dumnezeu. Nimic din ceea ce Dumnezeu a planificat nu a rămas neîmplinit. Domnul Isus a făcut totul și a învățat pe ucenici tot ceea ce ei au trebuit să știe pentru a continua lucrarea începută de El. Noi creștinii trebuie să ne bucurăm că Domnul Isus s-a înălțat la cer, deoarece noi mergem în fiecare zi tot mai aproape de cer. Pentru noi apropierea de cer nu este de loc înfricoșătoare, fiindcă acolo este Domnul Isus. Când a murit primul martir creștin, cerul s-a deschis ca să-l primească. Ștefan a declarat că a văzut pe Fiul Lui Dumnezeu, pe Domnul Isus stând în picioare. Domnul Isus a venit să moară pentru noi, apoi a înviat și după înălțare este tot interesat de noi și ne poartă de grijă în fiecare zi. Să-I dăm slavă Lui Dumnezeu că L-a primit în slavă pe Domnul Isus și să trăim cu mare anticipație revenirea Lui. Să ne bucurăm că avem pe Domnul Isus în cer și mijlocește pentru noi. "Sufletul meu aşteaptă pe Domnul, mai mult decât aşteaptă străjerii dimineaţa, da, mai mult decât aşteaptă străjerii dimineaţa. " Psalmii 130:6 Psalmistul nu avea altă dorință decât să fie ascultat de Domnul. El nădăjduia în Domnul și aștepta încrezător ajutorul Lui Dumnezeu. El aștepta ajutor cu anticipație și cu nerăbdarea oștenilor care așteaptă să vină dimineața. Cei care ați stat de gardă noaptea, fie în armată, fie la căpătâiul unui bolnav, sau al unui copil care nu dormea, știți cu câtă anticipație ați așteptat dimineața. Psalmistul a scris că așteptarea lui pentru Domnul este mai mult decât așteptarea străjerilor, da, mai mult decât așteaptă ei dimineața. Faptul că a repetat acest lucru, ne spune nouă câtă încredere avea el în ajutorul Lui Dumnezeu. Nu aștepți dimineața dacă ai ști că nu mai vine, ci o aștepți tocmai fiindcă ști că vine! De aceea s-a încrezut Psalmistul în Domnul, fiindcă a știut că Domnul va răscumpăra pe poporul Lui. El nu-i va lăsa pe ai Săi niciodată. Chiar dacă uneori așteptarea e grea și noaptea e prea lungă, nu uita va veni și pentru tine dimineața. Nu dispera prietenul meu, deoarece noaptea se va sfârși și toată veghea ta va fi uitată când va veni dimineața. Să ne încredem în Domnul și să așteptăm izbăvirea Lui. by Benjamin Cocar |
Duminică: ora 16:00 o după-amiază de închinare: Serviciu divin: Laudă și închinare. Rugăciune și Cuvânt. Miercuri: ora 21:30 Rugăciunea de acasă: Fiecare ne oprim din activitatea noastră și ne facem timp să ne rugăm în același gând cu frații și surorile noastre! Joi: Ora 19:00 - Seara de studiu din Scriptură cu ajutorul site-ului meet.google.com ! Sâmbăta: În sezonul cald ne întâlnim la grădină pentru a ne putea bucura și de aerul curat și de spațiul de joacă disponibil. Pentru detalii luați legătura cu pastorul bisericii. Adresa aici Adresa: Poststrasse 3, Leverkusen, 51377 AuthorBiserica Baptistă Golgota din Leverkusen, Îl iubește pe Dumnezeu, Sfanta Treime, din toata inima, I se închină Lui în Duh și Adevar, și dorește să traiască în sfințenie și credință, în prețuire și ascultare de Cuvântul Revelat (mantuitorul Isus Hristos, Logos-ul întrupat, și Biblia - Cuvântul Revelat), prin puterea Duhului Sfant și sub autoritatea lui Dumnezeu Tatăl. Dorește să-i slujească cu dedicare și compasiune pe toți oamenii construind o comunitate a prețuirii, a progresului și a ajutorării, a credinței și a dragostei, vestind Evanghelia Mântuitorului Isus Hristos în toată lumea și așteptând cu bucurie revenirea Lui în glorie. Scopul bisericii noastre este de a ne închina lui Dumnezeu în unitate și de a creşte tot mai mult în asemănarea noastră cu Hristos! Arhive
June 2020
Categorii
All
|