„Nu există nici măcar o fărâmă de dovadă în Biblie care să sprijine posibilitatea de a acorda cuiva o altă oportunitate de mântuire după moarte şi dincolo de mormânt... De aceea să ne amintim că toţi avem o responsabilitate pentru oamenii din jurul nostru. Nu vă încurajaţi zicând: „Vor avea o altă şansă după moarte”. Când avem de-a face cu oamenii, trebuie să credem că fericirea lor veşnică sau nefericirea şi pedeapsa lor pentru veşnicie pot fi decise numai în lumea aceasta prin credinţa sau necredinţa lor în Evanghelia harului minunat al lui Dumnezeu.” (Martyn Lloyd-Jones)
0 Comments
Într-un cadru special, vrem să ne bucurăm împreună de un timp special de laudă și închinare împreună cu Grupul CONTINENTAL, la Biserica Golgota din Leverkusen.
*22 octombrie 2016, ora 18:00 *Adresa: Im Hederichsfeld 64, 51379, Leverkusen Va fi o seară specială. Vino și tu! Nu uitați să vă invitați și prietenii! http://continentalmusic.org/#traseucontinental … nu poți să spui că ai credință și totuși acest lucru să nu se vadă în viața ta. Credința te transformă într-un om neobișnuit pentru cei din jur. Atunci ești un om plin de pace, ești un om cinstit pentru că știi Cine te vede și aude chiar și în ascuns, spui adevărul fără teamă. În toate te bazezi pe Domnul Isus. Și rugăciunea nu lipsește din viața ta. Mai ai tu o viață de rugăciune? Mai citești tu Cuvântul cu interes? Dacă aceste lucruri le-ai lăsat pe locul doi în viața ta, atunci și credința ta se clatină. Întoarce-te la aceste lucruri simple și pe care le știi deja, iar credința ta va fi întărită din nou. "Teama de Dumnezeu este începutul şi temelia adevăratei credinţe. Fără un respect sfânt şi o adorare serioasă a lui Dumnezeu şi a Cuvântului Lui, nu există punct de sprijin nici pentru cele mai strălucitoare virtuţi. Sufletul care nu-L cinsteşte pe Dumnezeu, nu va cunoaşte niciodată sfinţenia. Fericit este acela care are această teamă sfântă de a face rău. El se gândeşte înainte de a face ceva şi se teme să nu greşească, să nu-şi neglijeze lucrul pe care-l are de făcut şi-i este frica să nu păcătuiască. El se depărtează de orice prietenie primejdioasă, de orice flecăreală şi de orice lucrare necurată. Această abţinere de la rău nu-l face pe un om nenorocit, ci dimpotrivă, îi aduce fericire." (Charles Spurgeon) Gândiţi-vă mai întâi că există o Biserică. Ce minune este aceasta! Este probabil cel mai mare miracol al tuturor timpurilor că Dumnezeu are o Biserică în lume… Întotdeauna o Biserică! Când împăraţii păgâni au tăbărât cu toată forţa asupra Bisericii, ca o avalanşă de tunet, ea şi-a scuturat surprinzătoarea povară aşa cum un om îşi scutură fulgii de zăpadă de pe îmbrăcăminte şi a continuat să existe nevătămată. Când Roma papală şi-a revărsat răutatea şi mai furios şi mai ingenios, când ucigaşii cruzi i-au hăituit pe sfinţi în Alpi sau i-au fugărit în câmpie, când sângele albigenzilor şi al waldenzilor s-a revărsat ca un râu şi a înroşit zăpada făcând-o ca purpura, Biserica a continuat să trăiască şi niciodată nu a fost într-o stare mai sănătoasă şi mai bună decât atunci când s-a cufundat în propriul ei sânge. Când, după o reformă parţială în această ţară, cei care pretindeau că sunt religioşi au hotărât ca cei cu adevărat spirituali să fie alungaţi din ţară, Biserica lui Dumnezeu nu a dormit şi nici nu a încetat să trăiască sau să slujească. Fie ca legământul semnat cu sânge să mărturisească vigoarea sfinţilor persecutaţi. Ascultaţi psalmul ei predicându-se din mijlocul dealurilor Scoţiei acoperite de tufişuri şi rugăciunea ei ridicându-se din bisericuţele clandestine din Anglia. Ascultaţi vocea lui Cargil şi a lui Cameron tunând în munţi împotriva unui rege fals şi a unui popor apostat, ascultaţi mărturia lui Bunyan şi a tovarăşilor lui, care, mai degrabă, ar fi putrezit în temniţă, decât să se închine lui Baal. Întrebaţi-mă: „Unde este Biserica?” şi o pot găsi în oricare şi în fiecare perioadă, începând din ziua în care Duhul Sfânt a coborât pentru prima dată în camera de sus şi până în ziua de azi. Succesiunea apostolică merge în linie neîntreruptă, nu prin Biserica de la Roma, nu prin mâinile superstiţioase ale papilor aleşi de preoţi sau ale episcopilor puşi de către regi (ce minciună sfruntată este succesiunea apostolică a celor care se laudă cu atâta mândrie cu ea!), ci prin sângele oamenilor buni şi adevăraţi, care nu au renunţat niciodată la mărturia lui Isus, prin şirul de păstori adevăraţi, evanghelişti muncitori, martiri credincioşi şi oameni onorabili ai lui Dumnezeu, noi ne tragem originea din pescarii din Galileea şi glorie să-I fie Lui că noi perpetuăm, prin harul lui Dumnezeu, acea Biserică adevărată şi credincioasă a Dumnezeului celui viu, în care Hristos a existat şi va continua să existe până la sfârşitul acestei lumi. Principala minune este că ea continuă să existe nevătămată. Niciunul dintre cei aleşi de Dumnezeu nu a dat înapoi, niciunul din cei răscumpăraţi cu sânge nu şi-a negat credinţa. Nici măcar un singur suflet din cei chemaţi cu adevărat nu poate fi făcut să-L nege pe Hristos, chiar dacă i s-ar smulge carnea de pe oase cu cleşti înroşiţi în foc sau dacă trupul său torturat ar fi azvârlit la fiarele sălbatice. Tot ceea ce a făcut vrăjmaşul nu a adus niciun prejudiciu Bisericii. Stânca cea veche a fost spălată şi iarăşi spălată de valurile furtunilor şi s-a scufundat de o mie de ori în apele mării, dar până şi adânciturile şi colţurile ei au rămas întregi şi nu pot fi rupte. Putem spune despre cortul lui Dumnezeu că nici măcar unul dintre stâlpii lui nu a fost îndepărtat, niciuna dintre frânghiile lui nu a fost ruptă. Casa Domnului, din temelie şi până în vârf este în stare perfectă: „A venit o vărsare de ape şi s-a năpustit şuvoiul peste casa aceea, dar n-a putut să o clatine”; nu, nici măcar o singură piatră din ea, „pentru că ea era zidită pe stâncă”. (Fragment din mesajul Christ is Glorious – Let Us Make Him Known, predicat de Charles Spurgeon, duminică, 20 martie 1864. Citatul este inclus în volumul Spurgeon cel uitat, Iain Murray, Editura Multimedia, Arad, 1995.) Articol preluat, sursa aici O, Doamne, în rugăciune mă lansez departe în lumea veşniciei, iar pe acel mare ocean sufletul meu triumfă peste toate relele de pe aceste ţărmuri ale morţii. Timpul, cu toate amuzamentele lui vesele şi dezamăgirile crude, nu apare niciodată mai lipsit de importanţă ca acum. În rugăciune, văd că sunt nimic; descopăr că inima mea Te vrea cu intensitate şi tânjeşte cu o sete aprinsă să trăiască pentru Tine. Binecuvântate să fie vânturile puternice ale Duhului care mă împing cu viteză spre Noul Ierusalim. În rugăciune toate lucrurile de aici de jos dispar, nimic nu mai mi se pare important în afară de sfinţenia inimii şi mântuirea altora. În rugăciune toate grijile mele lumeşti, toate temerile şi neliniştile dispar, sunt la fel de lipsite de semnificaţie ca o suflare de vânt. În rugăciune sufletul meu jubilează înăuntrul meu gândindu-se la ce faci Tu pentru biserica Ta şi tânjeşte ca Numele Tău măreţ să fie lăudat de păcătoşii care se întorc în Sion. În rugăciune sunt ridicat deasupra încruntărilor şi linguşirilor vieţii, gustând din bucuriile cereşti; intrând în lumea veşniciei, mă pot dărui Ţie din toată inima mea, să fiu al Tău pentru veşnicie. În rugăciune îmi pot aşeza toate grijile în mâinile Tale, să fiu în întregime la dispoziţia Ta, neavând o voinţă proprie sau vreun interes al meu. În rugăciune pot mijloci pentru prieteni, pastori, păcătoşi, biserică, ca să vină Împărăţia Ta, cu cea mai mare libertate, nădejde aprinsă, aşa cum un fiu vine înaintea tatălui său, cum vine cineva înaintea iubitului său. Ajută-mă să fiu în întregime o rugăciune şi să nu încetez vreodată să mă rog. Tradus de Florin Vidu, sursa aici "Dragostea este asemenea luminii. Când există lumină, nu poate exista întuneric. Când există dragoste, nu poate exista frică. Aminteşte-ţi: frica şi dragostea nu există niciodată laolaltă; nu pot. Coexistenţa nu este posibilă. Frica este opusul dragostei. În formă ei cea mai pură, dragostea înseamnă împărtăşirea bucuriei. Nu cere nimic în schimb, nu aşteaptă nimic; şi atunci cum poţi să suferi? Când nu te aştepţi la nimic, nu există posibilitatea de a suferi. În schimb, orice vine este binevenit şi, dacă nu vine nimic, este bine şi aşa. Bucuria ta a fost aceea de a da, nu de a primi." "În măsura în care iubim, ne umplem de rost şi ne aflăm locul în această lume făcută de Dumnezeu. Dragostea pe care o revărsăm asupra oamenilor este ca o lumină care descoperă lucrurile aflate până atunci în întuneric. Prin iubire cunoaştem şi vedem pe celălalt în adevărata lui lumină. Numai iubirea este văzătoare. Dacă cineva vrea să ştie ce înseamnă să fii văzător cu Duhul, trebuie să ştie că asta înseamnă să iubeşti." Biserica se află în centrul creștinismului. Ceea ce gîndești despre Biserică este extrem de important pentru înțelegerea Bibliei ca un tot întreg. Cuvântul lui Dumnezeu definește ce este biserica și care este scopul ei. Găsim scris în Sfînta Scriptură că cuvântul “biserică” este folosit pentru a descrie biserica universală și cea locală. Biserica universală Biserica universală cuprinde toți credincioșii nou-născuți ai bisericilor locale care sunt scriși în ceruri de Dumnezeu. “Ci v-ați apropiat de muntele Sionului, de cetatea Dumnezeului celui viu, Ierusalimul ceresc, de zecile de mii, de adunarea în sărbătoare a îngerilor, de Biserica celor întîi născuți, cari sînt scriși în ceruri, de Dumnezeu, Judecătorul tuturor, de duhurile celor neprihăniți, făcuți desăvîrșiți.” (Evrei 12:22-23) Deci, Biserica universală este totalitatea persoanelor salvate prin credință în Isus Hristos de la evenimentul Cincizecimii (Fapte 2) până la răpirea Bisericii (1 Tim. 4:12-18). Domnul Isus a vorbit despre Biserica universală cînd i-a spus lui Petru: “Și Eu îți spun: tu ești Petru (Grecește: Petros.), și pe această piatră (Grecește: petra.) voi zidi Biserica Mea, și porțile Locuinței morților nu o vor birui.” (Matei 16:18) Biserica universală are drept scop să facă cunoscut lumii Cuvântul lui Dumnezeu și înțelepciunea nespus de felurită a lui Dumnezeu. “Da, mie, care sînt cel mai neînsemnat dintre toți sfinții, mi-a fost dat harul acesta să vestesc Neamurilor bogățiile nepătrunse ale lui Hristos, și să pun în lumină înaintea tuturor care este isprăvnicia acestei taine, ascunse din veacuri în Dumnezeu, care a făcut toate lucrurile; pentruca domniile și stăpînirile din locurile cerești să cunoască azi, prin Biserică, înțelepciunea nespus de felurită a lui Dumnezeu, după planul vecinic, pe care l-a făcut în Hristos Isus, Domnul nostru.” (Efeseni 3:8-11) Biserica universală nu poate exista fără biserica locală. Aceste două grupuri sunt conectate una de cealaltă. Apostolul Pavel, în Efeseni 2:20-21, vorbește atît despre Biserica universală, cît și despre Biserica locală. “fiind zidiți pe temelia apostolilor și proorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos. În El toată clădirea, bine închegată, crește ca să fie un Templu sfînt în Domnul. Și prin El și voi (biserica din Efes) sînteți zidiți împreună, ca să fiți un lăcaș al lui Dumnezeu, prin Duhul.” (Efeseni 2:20-21) Cel mai bun mod de a înțelege relația dintre Biserica universală și cea locală este să privim la Biserica locală ca manifestare a Bisericii universale. Biserica locală Biserica locală este formată din credicioși creștini nou-născuți ce s-au identificat cu un grup constituit ce se închină lui Dumnezeu într-o localitate geografică. Astfel, găsim scris în Noul Testament că biserica din Chencrea, biserica din Roma, Efese, Corint, Filipe etc. sunt biserici locale. Membrii bisericii locale constituie biserica, chiar și atunci cînd nu sunt asamblați împreună. În cartea Faptele Apostolilor 14:27, apostolul Pavel a adunat Biserica și… După venirea lor, au adunat Biserica, și au istorisit tot ce făcuse Dumnezeu prin ei, și cum deschisese Neamurilor ușa credinței. Și au rămas destul de multă vreme acolo cu ucenicii. Toți credincioșii nou-născuți sunt membrii Bisericii universale a lui Isus Hristos. Cu toate acestea, toți credincioșii trebuie să se identifice cu o biserică locală pentru închinare, părtășie și studierea Sfintelor Scripturi. “Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste și la fapte bune. Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alții, și cu atît mai mult, cu cît vedeți că ziua se apropie.” (Evrei 10:24-25) Autorul cărții Evrei îndeamnă pe creștini să nu renunțe la a se întâlni împreună pentru a se ruga, a avea părtășie, pentru frângerea pîinii și pentru studierea Cuvântului lui Dumnezeu. A te separa de biserica locală a fost întotdeauna privită ca fiind o problemă periculoasă. Același lucru îl spune și Domnul Isus Hristos. “Și oamenii n-aprind lumina ca s’o pună supt obroc, ci o pun în sfeșnic, și luminează tuturor celor din casă.” (Matei 5:15) Creștinii nu pot fi creștini autentici prin a se izola de grupul creștin local cu care trebuie să se identifice, pentru că ei nu sunt doar credincioși, ci sunt ucenici, frați și membri ai unui organism. Izolarea de biserică nu îi este permisă creștinului. Creștinul este chemat la unitate, iar unitatea este exprimată în viața comună prin stăruirea în învățătura apostolilor, în legătura frățească, în frîngerea pîinii și în rugăciuni. “Cei ce au primit propovăduirea lui, au fost botezaţi; şi în ziua aceea, la numărul ucenicilor s-au adaus aproape trei mii de suflete. Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frîngerea pînii, şi în rugăciuni. Fiecare era plin de frică, şi prin apostoli se făceau multe minuni şi semne. Toţi cei ce credeau, erau împreună la un loc, şi aveau toate de obşte. Îşi vindeau ogoarele şi averile, şi banii îi împărţeau între toţi, după nevoile fiecăruia. Toţi împreună erau nelipsiţi dela Templu în fiecare zi, frîngeau pînea acasă, şi luau hrana, cu bucurie şi curăţie de inimă. Ei lăudau pe Dumnezeu, şi erau plăcuţi înaintea întregului norod. Şi Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mîntuiţi.” (Faptele apostolilor 2:41-47) În concluzie, creștinul trebuie să se identifice cu un grup de creștini locali, mădularul nu poate există de unul singur în trupul lui Hristos, ci are nevoie și de alte mădulare pentru a fi încurajat, învățat, îmbărbătat, mustrat etc. Sursa articol aici Sursa poza aici Ca să capeţi adevărata dragoste pentru Isus Hristos, trebuie să ajungi la convingerea de PĂCAT, şi la simţământul NEVOII tale pentru Hristos. Dragostea pentru păcat şi alipirea de păcat sunt lucruri incompatibile cu dragostea adevărată pentru Isus Hristos. Cei care iubesc pe Hristos urăsc păcatul; şi cei care iubesc păcatul sunt în vrăjmăşie faţă de Hristos. Câtă vreme inima ta urmează lăcomia şi stricăciunea ta, ea nu poate fi fixată pe Hristos. Înainte ca să poţi iubi pe Hristos, inima ta trebuie să se dezlipească de păcat. De aceea, fii convins de păcat ca de cel mai grozav rău de pe lumea aceasta. Fii convins ce rău şi amar lucru este să încalci legea lui Dumnezeu şi astfel să sfidezi pe Cel Preamărit, marele Împărat al slavei! Priveşte în Cuvântul lui Dumnezeu şi vezi ce este permis şi ce este interzis acolo, apoi examinează-ţi viaţa, priveşte în registrul conştiinţei tale, astfel încât să vezi care îţi sunt păcatele comise şi păcatele prin omisiune. Aruncă o privire asupra încălcărilor Legii pe care le-ai făcut şi de asemenea asupra neascultării tale faţă de Evanghelie. Şi, fiind vinovat înaintea lui Dumnezeu, străduieşte-te să ai o vedere clară şi un simţământ adânc al vinovăţiei tale. Cât de mult te afli sub blestemul neascultării tale! Cât de mult meriţi tu să fii distrus pe veşnicie şi ruinat pentru păcatele tale! Priveşte la păcat ca la cel mai rău şi mai distrugător lucru din această lume. Dacă există vreun lucru rău în vreuna din suferinţele acestea temporare care cad asupra oamenilor, dacă există, da, vreun rău în suferinţele viitoare, în caracterul extrem şi veşnic al pedepselor şi plăgilor iadului, fii convins de faptul că mult mai mult rău se găseşte în păcat, care este cauza tuturor acestora. Gândeşte-te în ce stare mizeră te afli, câtă vreme eşti sub vina şi puterea dominatoare a păcatului; ridică-te și cere azi iertarea de la Dumnezeu. Nu poți avea pace dacă nu ești iertat. Căci am primit de la Domnul ce v-am învăţat…” 1 Corinteni 11:23a Fiecare din relatările evangheliei vorbesc despre moartea lui Isus (Matei 27:26- 54; Marcu 15:16-39; Luca 23:27-49; Ioan 19:16-37). Există cinci principii de bază semnificative în Cina Domnului: (1) Aceasta este un memorial (1 Corinteni 11:24-25). În împărtăşirea din pâine şi pahar, cineva trebuie să facă astfel în „amintirea mea” (1 Corinteni 11:24-25). Un eşec de amintirea a semnificaţiei actului Domnului la crucea de la Calvar în anticipare împărtăşirii cuiva din pâine şi pahar îl determină pe cineva să aducă condamnarea Domnului asupra lui (1 Corinteni 11:29). Este o practică corectă ca întotdeauna să se amintească să se pună aparte orice distracţie şi să se concentreze asupra crucii lui Hristos. (2) Aceasta este o promisiune a Noului Testament (Luca 22:20), nu a Vechiului Testament (Ieremia 31:31-34; Evrei 8:8-13). Isus a spus în instituirea Cinei Domnului „Căci acesta este sângele MEU, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulţi, spre iertarea păcatelor” (Matei 26:28). Vechiul Testament nu putea ierta păcatele (Evrei 10:4, 11). (3) Aceasta este o proclamare a morţii lui Hristos (1 Corinteni 11:26, în versiunea KJV din limba engleză se foloseşte termenul „shew” care de fapt înseamnă „a proclama”, n. tr.). (4) Aceasta este o profeţie a întoarcerii lui Hristos (1 Corinteni 11:26). „Vedem, prin urmare, că cina nu numai indică la ceea ce Isus Hristos a făcut pentru noi dar şi indică spre ceea ce el are să însemne pentru noi” (GOSPEL OF MATTHEW, Hendrickson, p. 911). (5) Aceasta este o părtăşie cu Hristos şi cu ai Săi (1 Corinteni 10:16). „Comuniunea” înseamnă literal o „împărtăşire” sau „a lua parte în comun”. De aici, cei care sunt în părtăşie cu Hristos arată un memorial comun cu o cauză comună. Aceasta nu este o mâncare fizică ci o sărbătoare spirituală. 8. Exersează mult această dragoste, pentru ca astfel ea să crească Dacă practici frecvent această dragoste, în acest fel vei căpăta tărie şi experienţă. Străduieşte-te ca în fiecare zi să faci anumite fapte serioase ca exprimare a dragostei tale pentru Isus Hristos. În lucrurile obişnuite pe care eşti chemat să le faci, în lucrul mâinilor tale, poţi să trimiţi către cer priviri de dragoste către Isus Hristos prin intermediul rugăciunilor scurte, dar frecvente; dar în special în îndatoririle tale de închinare imediată înaintea lui Dumnezeu. Străduieşte-te ca dragostea ta să curgă către Hristos într-un mod viguros. În timpul de devoţiune în taină şi în închinarea în familie din fiecare zi, fă ca dragostea pentru Hristos să dea naştere lacrimilor în ochii tăi, cel puţin pentru a cauza întristare şi mâhnire în inima ta, atunci când îţi vei recunoaşte păcatele, păcate prin care L-ai dezonorat şi I-ai fost neplăcut. Fă ca dragostea pentru Hristos să dea naştere dorinţelor pline de zel după Hristos, şi după acele vorbe, manifestări şi consolări pe care El le dă numai celor care sunt ai Lui. Fă ca dragostea ta pentru Hristos să pună cereri de rugăciune în gura ta, argumente în cererile tale şi fervoare în argumentele tale, în vremea stăruinţelor tale înaintea Lui la tronul de har, când vei cere ca să primeşti în continuare din harul Lui, şi când vei cere ca să fii adus în comuniune mai apropiată cu El. Trebuie ca în fiecare zi să îţi exprimi dragostea ta pentru Hristos, şi în mod special în Ziua Domnului, când aproape întreaga zi trebuie petrecută în practicarea publică şi personală a închinării evlavioase, când întreaga ta dragoste pentru Hristos trebuie să fie practicată. În participarea înaintea Lui la sacramente, trebuie să aduci nu doar trupul tău înaintea Lui, ci şi inima ta. Acest lucru trebuie să îl faci cu grijă în rugăciunea publică şi în ascultarea Cuvântului, a predicii, şi în interpretarea cântărilor. Trebuie ca adesea, la fiecare sacrament, să îţi îndrepţi inima înaintea Domnului; dar, mai mult decât atât, când te apropii de Masa Domnului, toate harurile tale trebuie să fie prezente şi puse la lucru, în special acest har al dragostei pentru Isus Hristos. Ochiul tău trebuie să impresioneze inima ta atunci când vezi simbolurile Domnului tău crucificat şi să te gândeşti ce dragoste mare are El pentru tine, încât S-a dat pe Sine la o aşa moarte de dragul tău. Cum ar trebui ca aceasta să îţi afecteze inima! Şi apoi, dragostea ta pentru Hristos trebuie să se arate şi să acţioneze cu cea mai mare vigoare şi tărie! După ce ţi-am dat îndemnuri despre cum să capeţi dragostea adevărată şi o dragoste puternică pentru Hristos, iată că am ajuns în punctul ultimelor îndemnuri. 7. Însoţeşte-te cu aceia care Îl iubesc cel mai mult pe Hristos Poţi să iei lumină de la felinarele lor şi poţi să te încălzeşti de la focul lor; cărbunii reci se aprind de la cei care sunt în flăcări, şi tot aşa inima ta rece poate fi aprinsă cu dragoste pentru Hristos prin intermediul vorbelor calde pe care le auzi de la cei care au inimile calde. Fii pregătit să vorbeşti despre Hristos şi pentru Hristos în compania oricărei persoane ai avea oportunitatea, şi caută cu atenţie astfel de ocazii. Astupă-ţi urechile împotriva conversaţiilor profane şi murdare. Nu asculta la vorbirea care este deşertă şi flecărească; fii gata să începi şi să încurajezi acea conversaţie care este serioasă şi plină de savoare, care este plină de har şi are tendinţa să aducă edificare în tine şi în alţii. Studiază şi practică arta provocării tuturor celor cu care vorbeşti nu la ceartă şi dispute, ci la această dragoste şi apreciere a Domnului Isus Hristos; şi, în timp ce tu te străduieşti să încălzeşti pe alţii în această dragoste, tu însuţi poţi fi încălzit mai mult! Câteva dintre activitățile evanghelistice ale bisericii - Golgota - pentru următoarea perioadă:27/9/2016 Dorința noastră este să vestim adevărata Evanghelie a lui Isus Hristos și să vedem păcătoșii eliberați din robia păcatului pentru a-I sluji lui Hristos. Ne bazăm pe ceea ce Dumnezeu poate. Privim la El, ÎL rugăm să ne curățiască de orice întinăciune, ne punem la dispoziția lui Dumnezeu și ne lăsăm folosiți de El! Dumnezeu să ne ajute!
6. Străduieşte-te să ai parte de dovezi clare ale dragostei Lui pentru tine Percepţiile temporare ale frumuseţii lui Hristos pot să dea naştere unei anumite doze de dragoste, dar puterea de convingere deplină şi bine înrădăcinată a dragostei lui Hristos faţă de tine va înălţa, mai presus de orice, dragostea ta pentru Hristos. Îndoielile privind dragostea lui Hristos dau naştere fricii, iar frica micşorează inima şi de aceea ele se opun dragostei, care presupune lărgirea şi mărirea inimii. Dragostea perfectă alungă frica; cu cât este mai multă dragoste, cu atât este mai puţină frică; şi cu cât sunt mai multe îndoieli şi temeri, cu atât este mai puţină dragoste. Cei care se îndoiesc mult de dragostea lui Hristos pentru ei, deşi ei pot să iubească cu adevărat pe Hristos, ei nu Îl pot iubi puternic. Vei iubi mai mult o persoană care nu este atât de atractivă, dar care te iubeşte, decât vei iubi o persoană atractivă, dar care te urăşte. Dragostea pentru persoana iubită este o însuşire de dorit şi presupune o atracţie puternică, fiind, da, ea însăşi, una din răsplăţile şi îndemnurile cele mai măreţe la dragoste. Fii, deci, convins de dragostea infinită pentru tine manifestată de către această Persoană infinit meritorie de iubit, astfel încât să fii capabil să spui ca şi Pavel în Galateni 2:20: "Fiul lui Dumnezeu... m-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine!" Priveşte cu sârguinţă în Cuvântul lui Dumnezeu, şi descoperă în el caracaterul celor despre care ni se spune că sunt iubiţi de Hristos. Apoi priveşte cu sârguinţă la tine şi uite-te dacă faţa ta va răspunde acelei Feţe în oglinda Scripturilor. Vezi dacă tu poţi găsi caracterul omului nou în tine, dacă ai experimentat schimbarea plină de har. Este acum în tine lumină spirituală, acolo unde în trecut era întuneric? Este acum prezentă dragostea pentru Dumnezeu, acolo unde odinioară era ură faţă de El? Este acum Legea lui Dumnezeu scrisă în inima ta, acolo unde odată legea păcatului stăpânea peste tot? Sunt acum voinţa şi inima ta înclinate către Dumnezeu, către Hristos şi către cer, pe când odinioară erau înclinate numai către păcat, către lume şi către iad? Roagă-te cu zel lui Dumnezeu ca El să îţi dea o deplină asigurare că, dacă tu ai fost chemat în mod eficient într-adevăr, dacă eşti cu adevărat unit şi de-acum înrudit cu Hristos Isus, atunci şi tu să ştii aceste lucruri şi să nu te mai îndoieşti asupra lor. Într-un cuvânt, caută cu sârguinţă manifestările dragostei lui Hristos în toate modalităţile în care El acţionează. Nu te opri la lucrurile exterioare ale poruncilor şi sacramentelor, ci caută pe Hristos în acestea. Urmează-L din sacrament în sacrament şi întotdeauna caută-L şi priveşte către El, până când El Se întoarce, te priveşte, şi îţi dă zâmbetul Lui plin de har. Caută şi aşteaptă acea descoperire a Lui pe care El a promis-o celor care Îl iubesc, în Ioan 14:21. Aşteaptă lucrarea Duhului Lui Sfânt din cer, potrivit cu 1Petru 1:12, care să aştearnă sentimentul prezenţei dragostei Lui în inima ta (Romani 5:5); şi, când vei cunoaşte acest lucru cu siguranţă, când vei simţi că Duhul lui Hristos ţi-a fost dat – o, ce bucurii vei avea în El! O, ce dragoste vei avea pentru El! După cum bucuria ta va fi de nedescris, tot aşa va fi şi dragostea ta pentru El. Vei simţi în tine o astfel de căldură a inimii şi o dragoste arzătoare pentru Hristos, care vor fi dincolo de ceea ce se poate exprima în cuvinte! 5. Urăşte mult păcatul şi, de aceea, veghează, roagă-te, luptă din răsputeri şi fii împotriva păcatu-lui considerându-l cel mai mare rău şi ceea ce displace Domnului tău cel mai mult. Deplânge-ţi păcatele zilnice, şi străduieşte-te ca păcatele ce ţin de slăbiciunea caracterului tău să scadă zi de zi. Veghează cu privire la păcatele care pot să te ia prin surprindere, dar cel mai mult la păcatele cu voia, şi fă ca să nu te expui la orice ispite până când vei ajunge la greşeli grosolane care vor fi ca şi apa care va stinge focul dragostei tale pentru Hristos, care va stinge flacăra şi va lăsa în urmă numai câteva scântei aproape imperceptibile în străfundul inimii tale. Nu permite păcatului să pătrundă în vreuna din cămările inimii tale sau, dacă încă te lupţi să îl dai afară şi nu poţi face asta imediat, măcar nu permite ca el să vieţuiască în pace în interiorul tău. Deranjează păcatul pe cât de mult poţi; poartă în fiecare zi război poftelor care se mai găsesc în tine. Nu lăsa să treacă o zi din viaţa ta fără ca să mături, fără ca să scoţi afară sau să răneşti păcatul. Pe cât are păcatul mai mult spaţiu în inima ta, pe atâta va rămâne mai puţin spaţiu pentru Hristos. În mod deosebit, ia aminte la dragostea excesivă faţă de lume şi faţă de lucrurile din lume, căci dominaţia acesteia va descuraja manifestarea dragostei tale pentru Hristos. Pe cât de multă dragoste primeşte lumea de la tine, pe atâta mai puţină dragoste din partea ta va primi Hristos. Poţi manifesta o dragoste secundară oamenilor sau lucrurilor din lume, dar nu trebuie să laşi ca o persoană sau vreun lucru să primească dragostea ta supremă, ci numai Hristos. Nu iubi nimic cu o dragoste superioară, ci iubeşte toate lucrurile secundare cu o dragoste secundară; iubeşte tot ce este demn de iubit şi care se află sub stăpânirea Domnului, şi iubeşte în Domnul şi de dragul Lui. Dă crucificării toate sentimentele exagerate pentru această lume şi pune-le pe crucea lui Hristos! Ca să poţi avea o dragoste vie şi puternică pentru Isus cel nemuritor, trebuie ca faţă de lucrurile pieritoare trebuie să ai sentimente muritoare! 4. Înarmează-te cu multă credinţă! Credinţa lucrează dragoste atât faţă de Tatăl, cât şi faţă de Fiul. După măsura ta de credinţă, va fi şi măsura dragostei tale. Cei care sunt fără credinţă în Hristos, sunt fără dragoste pentru Hristos. Cei care au o credinţă firavă în Hristos, au o dragoste slabă în El. Iar cei care au credinţa cea mai puternică în Hristos, au şi dragostea cea mai puternică în El. Credinţa cea mai puternică oferă descoperirea cea mai clară a perfecţiunilor şi trăsăturilor infinite ale lui Hristos. Nu ochiul simţurilor este ceea ce descoperă pe Hristos, şi nici ochiul raţiunii. Oricare descoperiri ale lui Hristos avem, ele sunt prin revelaţie, iar acestea sunt căpătate numai prin credinţă. Credinţa este dovada lucrurilor nevăzute, iar Hristos cel nevăzut este dovedit prin credinţă a fi Persoana cea mai preţioasă şi obiectul cel mai potrivit al dragostei. Şi cu cât este El mai evident demn de dragoste, cu atât dragostea faţă de El va fi mai puternică. Mai mult, credinţa nu este doar ochiul sufletului pentru a discerne pe Hristos, ci şi mâna sufletului; nu doar pentru a-L avea pe Hristos, ci şi pentru a primi de la El din plinătatea Lui, har după har şi, în consecinţă, mai mult din acest har al dragostei pentru El. Comuniunea noastră cu Hristos este prin credinţă; cu cât avem o părtăşie şi o apropiere mai intimă cu aceia pe care îi iubim, cu atât mai scumpă va fi dragostea noastră faţă de ei. Credinţa cea mai puternică ne aduce într-o relaţie cu Hristos care este de cea mai mare intimitate, părtăşie şi familiaritate şi astfel ea este un mijloc prin care se ajunge la dragostea cea mai puternică. Străduieşte-te, aşadar, să ai o credinţă puternică şi să trăieşti zilnic în exersarea cu putere a acesteia. Cu cât trăieşti mai mult prin credinţă, cu atât mai mult vei locui în dragostea pentru Hristos. 3. Dedică mult timp rugăciunii înaintea lui Dumnezeu cerând această dragoste, după cum spune în Efeseni 6:23: "Pace fraţilor, şi dragoste împreună cu credinţa, din partea lui Dumnezeu Tatăl". Nu doar pacea vine de la Dumnezeu, care este numit şi Dumnezeul păcii; şi nu doar credinţa vine de la Dumnezeu, care o produce prin puterea Sa neegalată – dar şi dragostea vine de la Dumnezeu, care este Dumnezeul dragostei. El circumcide inima astfel încât să Îl iubească şi să iubească pe Fiul Său. Această dragoste pentru Hristos este un har al Duhului Sfânt pe care Dumnezeu îl dă fără plată şi pe care îl produce cu putere. Începuturile ei, creşterea în dragoste, întreaga măsură şi intensitate a ei – toate sunt de la El. Pentru a ajunge la o măsură bogată a dragostei pentru Hristos, trebuie să te dedici lui Dumnezeu în rugăciune şi astfel să insişti înaintea Lui pentru aceasta cu sârguinţă. Pentru a avea o dragoste mare pentru Hristos în inima ta, trebuie să vii adesea la tronul de har pe genunchii tăi şi acolo să recunoşti cu umilinţă dacă nu lipsa, atunci slăbiciunea dragostei tale pentru Hristos. Deplânge-ţi păcatele care îţi estompează simţămintele şi cere cu insistenţă ca El să producă în inima ta o dragoste puternică. Fii insistent în rugăciune pentru acest motiv. 1. Meditează mult, într-o modalitate sfântă, la Hristos. Ia adesea în considerare motivele dragostei tale pentru El. Imprimă-le pe sufletul tău şi străduieşte-te să îţi trezeşti şi să îţi stimulezi inima în a exersa cu rigurozitate această dragoste. Petrece timp în taină, iar acolo gândeşte-te des la perfecţiunile şi trăsăturile supreme care se găsesc în Persoana lui Hristos – cât de minunată şi fără egal este dragostea Lui, ce înălţimi ce nu pot fi atinse se găsesc în El, ce adâncimi care nu pot fi pătrunse şi ce alte dimensiuni sunt în El care nu pot fi pricepute! Meditează adesea la beneficiile care vin din El, cât de incomparabilă este manifestarea dragostei Lui. În acest fel, în vreme ce tu priveşti la toate acestea, vei putea simţi cum inima ta tresaltă. În vreme ce îţi îndrepţi privirea spre El, înainte ca să îţi dai seama, inima ta se va afla alergând către El ca şi carele lui Aminadab! O, încântările dragostei! Călătoriile sufletului, pe care unii dintre cei credincioşi le-au găsit în privirile şi gândurile lor de taină îndreptate asupra lui Hristos! 2. Citeşte şi studiază mult Scripturile Scripturile sunt ca o oglindă, în care se poate vedea Hristos. Nu poate fi văzut faţă în faţă în această lume; aceasta va fi fericirea bisericii triumfătoare în cer, nu a bisericii militante de aici de pe pământ. Ceea ce poate fi descoperit aici despre Hristos este revelat prin oglinda Scripturilor şi a sacramentelor Evangheliei. Iată în 2 Corinteni 3:18 descriind acea oglindă: "Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului!" Hristos este slava Domnului, strălucirea gloriei Tatălui Său. Ai putea manifesta o dragoste mare pentru El? Caută-L, priveşte-L şi admiră-L pe Hristos în oglinda Scripturilor! Prin studierea îndelungă a Lui, tu poţi fi transformat mai mult şi mai mult în asemănare cu sfinţenia Lui şi în asemănare cu dragostea Lui – aici începe slava. Viața creștină este o permanentă luptă împotriva păcatului. Fiecare creștin născut din nou experimentează această luptă spirituală și este conștient de existența unui conflict interior continuu. Un credincios trebuie să fie cunoscut nu numai după pacea și bucuria sa, ci și după lupta și suferința sa. Pacea sa este deosebită: ea izvorăste din Hristos, este cerească, este o pace sfântă. Lupta sa este la fel de deosebită: este adânc înrădăcinată, chinuitoare și nu încetează până la moarte. De ce păcatul ne prinde atât de ușor? (Evrei 12:1 "Şi noi dar, fiindcă suntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori, să dăm la o parte orice piedică şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte. ") Există unele păcate care ne încolțesc mai ușor decât altele. Fiecare dintre noi avem predispoziție (înclinare) spre anumite tipuri de păcate. Aceasta se poate datora cultivării unor păcate în viața trecută, care nu ne dau pace nici după nașterea din nou și convertire. S-ar putea datora faptului că, și după ce am devenit creștini, am continuat să dezvoltăm obiceiuri din anumite păcate. Un alt motiv pentru care ne înfășoară atât de usor se datorează puterii, tăriei, forței sale. El exercită o puternică influentă asupra simțurilor noastre, asupra sentimentelor noastre. Galateni 5:17: Firea pământească poftește împotriva Duhului. Sunt lucruri potrivnice unul celuilalt, așa ca nu puteți face ceea ce vreți. Capul de pod pe care păcatul îl are în viata noastră este firea pământească si păcatul exercită o putere copleșitoare, covârșitoare împotriva firii noastre. Este o fortă puternică și găsește în firea pământească un aliat foarte supus, un mediu receptiv. Păcatul își croiește drum în firea noastră, ca și cum ar fi înăuntrul nostru, în fiecare fibră. Este foarte aproape; de fapt, se află în ființa noastră. Poți deveni călugăr și locui izolat într-o peșteră și tot vei avea de-a face cu păcatul. Păcatul nu rămâne izolat, ci se amestecă în toate motivațiile și acțiunile noastre. Nu poți trage o linie și spune: „Uite, aici se termină neprihănirea mea și de aici începe păcătoșenia.” Păcatul are un mod specific de a se strecura în tesătura tuturor îndatoririlor noastre, motivațiilor noastre, gândurilor noastre, acțiunilor noastre. Păcatul se strecoară chiar și în cele mai bune fapte ale noastre. Cel mai bun lucru pe care îl putem face este corupt, într-o privintă, mai mult sau mai putin, de o pată de încăpătânare, de plăcere egoistă, de mândrie, de neprihănire de sine, de lăcomie sau de orice altceva. Și astfel devenim ușor de înfăsurat! Motivaţia noastră pentru dedicare, disciplină şi ascultare este la fel de importantă pentru Dumnezeu, dacă nu mai importantă decât performanţa nostră. Dumnezeu cercetează inima şi înţelege fiecare motiv. Motivația noastră trebuie să izvorască din dragoste pentru El şi din dorinţa de a-L glorifica. Ascultarea de Dumnezeu făcută din motive legaliste – adică, frica de consecinţe sau pentru ca să câştigăm favoarea lui Dumnezeu – nu este plăcută înaintea lui Dumnezeu: 1Ioan 4:18 În dragoste nu este frică; ci dragostea desăvârşită izgoneşte frica; pentru că frica are cu ea pedeapsa; şi cine se teme n-a ajuns desăvârşit în dragoste. 19 Noi Îl iubim, pentru că El ne-a iubit întâi. Trăirea sub harul lui Dumnezeu şi nu sub sentimentul datoriei, ne eliberează de motivarea egoistă în slujire, aceea de a căuta să câştigăm favoarea lui Dumnezeu. Prin urmare, apucarea cu toată inima a harului lui Dumnezeu ne va asigura singura motivaţie care Îi este placută Lui. Numai când suntem pe deplin convinşi că viaţa creştină se bazează în întregime pe har, vom putea să-L slujim dintr-o inimă plină de recunoştinţă şi iubire. Când pun accent pe o motivaţie pentru disciplină şi ascultare pornite din Dumnezeu, nu vorbesc despre înclinaţie sau sentiment. Nu trebuie să aşteptăm să avem un timp de părtăşie până când „simţim” că am avea chef. Şi cu siguranţă nu trebuie să aşteptăm până când suntem predispuşi să ascultăm de poruncile lui Dumnezeu. Motivaţia nu are nimic de a face cu sentimentele sau cu înclinaţia; se referă la motivul pentru care facem sau nu facem ceva. Pentru persoana care trăieşte prin har, motivul ar fi un răspuns de dragoste faţă de harul abundent al lui Dumnezeu manifestat în Hristos. Practic! Examinează pentru câteva momente motivaţia din spatele acţiunilor tale. Pentru fiecare dintre următoarele domenii din viaţa ta, observă timp de o săptămână de câte ori crezi că eşti motivat de alte aspecte decât dragostea pentru Dumnezeu: timp petrecut în rugăciune, timp petrecut în laudă şi închinare, studiu biblic, citirea Bibliei, memorarea Scripturii, crearea de relaţii cu necreştiinii, părtăşia cu alţi credincioşi, dărnicie pentru Domnul. Dumnezeu să ne ajute! El va isprăvi lucrarea pe care a început-o în sufletul meu. Domnul Se interesează de tot ce mă priveşte pe mine. Tot ce acuma este bun, dar încă nedesăvârşit, îl va păzi Domnul, îl va păstra şi-l va duce la desăvârşire. Aceasta este o mare mângâiere. Eu n-aş putea să duc la desăvârşire lucrarea harului, căci alunec în fiecare zi şi numai prin ajutorul Domnului am rămas în picioare până acum. Dacă Domnul m-ar lăsa, toate încercările mele de acum nu mi-ar ajuta la nimic şi aş pieri pe cale. Dar Domnul mă binecuvântează mereu. El desăvârşeşte credinţa mea, dragostea mea, caracterul meu, lucrarea mea la care m-a chemat. El mi-a insuflat grijă pentru sufletul meu şi a făcut să înainteze năzuinţa şi lupta mea. El nu lasă niciodată o lucrare neterminată. Aceasta n-ar fi spre slava Sa şi nici chiar nu s-ar potrivi cu fiinţa Sa. El poate să împlinească scopurile Sale pline de har şi chiar dacă firea mea rea, lumea şi diavolul s-ar uni toate ca să-L împiedice, nu mă îndoiesc de făgăduinţa Sa. El va duce la desăvârşire buna lucrare din mine, iar eu îl voi proslăvi mereu, îl voi proslăvi în veci. Doamne, Te rog, fă ca şi astăzi să propăşească în mine lucrarea harului Tău! (C. H. Spurgeon) "Voi fiţi dar desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit." Matei 5:488/9/2016 Cel mai puternic imperativ: Fiţi oameni! Întăriţi-vă! – ne este adresat sub îndemnul Duhului Sfânt. Calitatea noastră de oameni depinde de ceea ce suntem prin har şi nu de ceea ce avem. Suntem chemaţi să fim „lumina lumii” şi „sarea pământului”, iar neprihănirea noastră să fie mai profundă şi mai autentică decât a fariseilor. Sfinţirea sau desăvârşirea, este provocarea Domnului Isus pentru noi: „Voi fiţi dar desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit.”. Dar, oare, am îndrăzni să credem că noi, lutul, am putea fi desăvârşiţi ca Tatăl ceresc? Totuşi, ar trebui să nu ne îndoim deoarece Domnul Isus a vorbit ca Unul care avea autoritate. (Matei 5:21, 22; 43,44; 7:29) · Ce lucruri „neobişnuite” ar trebui să caracterizeze viaţa noastră? · În ce măsură te lupţi ca idealul să devină realitate? (Vezi şi: Efeseni 5:1) Ideea că puterea este inerentă în rugăciune este foarte populară. Potrivit Bibliei, puterea rugăciunii este, foarte simplu, puterea lui Dumnezeu care aude și răspunde la rugăciuni. Aveți în vedere următoarele: 1) Dumnezeul cel Atotputernic poate face toate lucrurile; nimic nu este imposibil pentru El (Luca 1.37). 2) Dumnezeul Atotputernic Își invită poporul să se roage Lui. Rugăciunea către Dumnezeu trebuie făcută cu stăruință (Luca 18.1), cu mulțumire (Filipeni 4-6), cu credință (Iacov 1.5), în cadrul voii lui Dumnezeu (Matei 6.10), pentru gloria lui Dumnezeu (Ioan 14.13-14) și dintr-o inimă neprihănită față de Dumnezeu (Iacov 5.16). 3) Dumnezeul cel Atotputernic aude rugăciunile copiilor Lui. El ne poruncește să ne rugăm și ne promite că va asculta când vom face acest lucru. „Dar, în strâmtorarea mea, L-am chemat pe Domnul și am strigat către Dumnezeul meu: din locașul Lui, El mi-a auzit glasul și strigătul meu a ajuns până la El, până la urechile Lui.” (Psalmul 18.6). 4) Domnul Dumnezeu cel Atotputernic răspunde la rugăciuni. „Strig către Tine, căci m-asculți, Dumnezeule!” (Psalmul 17.6). „Când strigă cei fără prihană, Domnul aude și-i scapă din toate necazurile lor.” (Psalmul 34.17). O altă idee populară este aceea că măsura de credință pe care o avem determină dacă Dumnezeu va răspunde sau nu la rugăciunile noastre. Totuși, uneori Dumnezeu ne răspunde la rugăciuni, în ciuda lipsei noastre de credință. În Faptele Apostolilor 12, biserica se roagă pentru eliberarea lui Petru din închisoare (v.5) și Dumnezeu le răspunde la rugăciune (v. 7-11). Petru merge la poarta întâlnirii de rugăciune și bate, dar cei care se roagă refuză la început să creadă că este Petru cu adevărat. Ei se roagă ca el să fie eliberat, dar nu așteaptă cu adevărat un răspuns la rugăciunile lor. Puterea rugăciunii nu curge din noi; nu sunt cuvinte speciale pe care le spunem sau felul special în care le spunem sau chiar cât de des le spunem. Puterea rugăciunii nu se bazează pe o anumită direcție spre care suntem îndreptați sau pe o anumită poziție a corpului nostru. Puterea rugăciunii nu vine din folosirea artefactelor sau a icoanelor sau a lumânărilor sau a bobilor. Puterea rugăciunii vine de la Cel Omnipotent, care ne aude rugăciunile și care răspunde la ele. Rugăciunea ne pune în legătură cu Dumnezeul cel Atotputernic și trebuie să așteptăm rezultate mărețe, fie că El alege să ne îndeplinească petițiile sau ne refuză cererile. Oricare ar fi răspunsul la rugăciunile noastre, Dumnezeul căruia ne rugăm este sursa puterii rugăciunii și El poate și ne va răspunde potrivit cu voia Sa perfectă și la timpul Său. sursa: http://www.gotquestions.org/Romana/puterea-rugaciunii Ca o rânduială a bisericii, bazată și pe ordinea evidentă în Faptele Apostolilor 2:41,42, la Cina Domului pot lua parte doar cei care și-au mărturisit credința în Domnul Isus prin botez (Cei ce au primit propovăduirea lui au fost botezați... Ei stăruiau în frângerea pâinii). Pentru aceștia, cerințele pentru participarea Ia Cina Domnului sunt pocăința continuă și credința. Cei care dau dovezi contrare pocăinței autentice și credinței nu pot lua parte la Cina Domnului. Oprind un membru care nu se pocăiește să ia Cina Domnului, îl tratăm, de fapt, ca pe un necredincios din afară, (pentru necreincioșii din afară ne rugăm ca să se pocăiască), iar în felul acesta clarificăm granița dintre biserică și lume. Cina Domnului a fost administrată inițial cercului intim de ucenici. Ea nu a fost împărtășită cu mulțimile de persoane care au venit la Isus, dintre care unele nu erau decât curioase sau dornice să obțină avantaje materiale de la El. A lua parte la Cina Domnului, așadar, înseamnă a lua parte la unitatea părtășiei bisericii în jurul amintirii lui Isus Hristos și a propovădui Persoana Lui mântuitoare și a lucrarea Lui prin simbolurile pâinii și vinului. Participarea la Cina Domnului este un continuu act simbolic al unității și părtășiei în Hristos. Excluderea de la Cina Domnului îi are în vedere pe aceia care fie nu au dat nicio dovadă de pocăință, fie au dat dovezi contrare pocăinței și credinței adevărate și, în consecință, au fost invitați să renunțe la calitatea de membru. |
Duminică: ora 16:00 o după-amiază de închinare: Serviciu divin: Laudă și închinare. Rugăciune și Cuvânt. Miercuri: ora 21:30 Rugăciunea de acasă: Fiecare ne oprim din activitatea noastră și ne facem timp să ne rugăm în același gând cu frații și surorile noastre! Joi: Ora 19:00 - Seara de studiu din Scriptură cu ajutorul site-ului meet.google.com ! Sâmbăta: În sezonul cald ne întâlnim la grădină pentru a ne putea bucura și de aerul curat și de spațiul de joacă disponibil. Pentru detalii luați legătura cu pastorul bisericii. Adresa aici Adresa: Poststrasse 3, Leverkusen, 51377 AuthorBiserica Baptistă Golgota din Leverkusen, Îl iubește pe Dumnezeu, Sfanta Treime, din toata inima, I se închină Lui în Duh și Adevar, și dorește să traiască în sfințenie și credință, în prețuire și ascultare de Cuvântul Revelat (mantuitorul Isus Hristos, Logos-ul întrupat, și Biblia - Cuvântul Revelat), prin puterea Duhului Sfant și sub autoritatea lui Dumnezeu Tatăl. Dorește să-i slujească cu dedicare și compasiune pe toți oamenii construind o comunitate a prețuirii, a progresului și a ajutorării, a credinței și a dragostei, vestind Evanghelia Mântuitorului Isus Hristos în toată lumea și așteptând cu bucurie revenirea Lui în glorie. Scopul bisericii noastre este de a ne închina lui Dumnezeu în unitate și de a creşte tot mai mult în asemănarea noastră cu Hristos! Arhive
June 2020
Categorii
All
|