BĂTĂLIA! – LAUDĂ-L PE DUMNEZEU
ŞI ÎMBRACĂ ARMURA
În momentul când ai devenit creştin, tocmai ai pătruns într-o zonă aflată în mijlocul unui câmp de bătălie de mii de ani. Şi pe deasupra ai trei categorii de duşmani - lumea, firea trupească şi pe cel rău. Înainte să devii creştin, pur şi simplu pluteai la vale alături de alţi peşti morţi. Însă acum, Dumnezeu a pus viaţa Sa în tine, aşa încât acum te afli în situaţia în care trebuie să înoţi împotriva unui curent întreit. Hai să vedem cum sunt fiecare dintre aceşti trei inamici!
Primul, lumea. Când Biblia vorbeşte despre “lume” în acest context, ea se referă la sistemul lumesc plin de păcate şi răzvrătit împotriva lui Dumnezeu. Aceasta este lumea care iubeşte întunericul şi urăşte lumina (Ioan 3:20), fiind guvernată de "dumnezeul acestei lumi" (2 Corinteni 4:4) sau "prinţul văzduhului" (Efeseni 2:2). Biblia spune că toţi creştinii au scăpat de corupţia care se manifestă în lume prin poftă. "Pofta" reprezintă o dorinţă nepotrivită care se manifestă din plin în lume – indiferent dacă este vorba despre pofta pentru păcate de natură sexuală, setea de putere, de bani, de lucruri materiale. Pofta este un monstru care nu va fi niciodată satisfăcut, aşa că nu o alimenta şi nu o hrăni! Va creşte mai mult şi mai mult, până când va apăsa foarte greu asupra spatelui tău, şi va fi ceea ce îţi va aduce moartea,(vezi Iacov 1:15).
Nu este nimic rău cu puterea, banii sau lucrurile materiale, dar când acestea devin predom-inante în viaţa ta înaintea lui Dumnezeu, Biblia numeşte asta “poftă rea" (Coloseni 3:5). Ni se spune de asemenea: "Nu iubiţi lumea nici lucrurile din lume! Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el" (1 Ioan 2:15). "Aşa că cine vrea să fie prieten cu lumea se face duşman cu Dumnezeu" (Iacov 4:4).
Cel de-al doilea inamic este cel rău, sau diavolul. După cum am văzut, el mai este denumit şi “dumnezeul acestei lumi". El a fost părintele tău spiritual înainte ca tu să te alături familiei lui Dumnezeu cel adevărat (Ioan 8:44, Efeseni 2:2). Domnul Isus spune despre satan că este un hoţ, care a venit ca să ucidă, să fure şi să distrugă (Ioan 10:10). Modalitatea prin care satan şi demonii săi pot fi învinşi este aceea ca tu să fii sigur că eşti îmbrăcat cu armura spirituală a lui Dumnezeu, aşa cum este prezentată în Efeseni 6:10-20. Să devii familiar cu ea. Să şi dormi în ea. Să nu te dezbraci niciodată de ea. Să îţi legi de mână spada cu două tăişuri astfel încât să o ţii strâns întotdeauna. Iar motivaţia pentru asta ne conduce la cel de-al treilea inamic.
Al treilea inamic este ceea ce Biblia numeste “trup” sau “pofta trupească”. Cu alte cuvinte natu-ra ta păcătoasă. Câmpul bătăliei este mintea ta. Dacă ai o minte, atunci vei fi atras sau atacat să te apropii de lume şi păcatele ei. Mintea este un fel de panou de control pentru prelucrarea datelor pe care le primim prin intermediul ochilor şi urechilor. Este centrul gusturilor tale.
Toate păcatele încep în "inimă" (Proverbe 4:23, Matei 15:19). Noi gândim înainte de a păcătui, iar păcatul apare pentru că nu gândim suficient înainte de a păcătui. Biblia avertizează că pofta aduce cu ea păcatul, iar păcatul odată săvârşit aduce cu el moartea. În fiecare zi pe care o trăim facem o alegere. Să păcătuim sau să nu păcătuim – aceasta este întrebarea. Răspunsul la întreb-area privind păcatul este frica de Dumnezeu. Dacă nu îţi e frică de Dumnezeu, vei păcătui fără regrete.
Ştiai că Dumnezeu omoară oameni? El a ucis un om pentru că nu i-a făcut deloc plăcere ceea ce acel om a făcut păcătuind prin a-şi viola propria soră (Geneza 38:10). El a ucis un soţ şi o soţie doar pentru că au minţit (Faptele Apostolilor 5:1-11). Cunoaşterea atât a bunătăţii lui Dumnezeu cât şi a dreptăţii Sale în administrarea judecăţii împotriva răului ar trebui să pună în noi frica de Dumnezeu, şi astfel să ne ajute să nu fim indulgenţi sau nepăsători în ceea ce priveşte păcatul.
Ştiind că nimic nu scapă privirii lui Dumnezeu şi că orice faptă sau lucrare va fi adusă de El la judecată, atunci vom trăi în consecinţă. Astfel de gânduri pot părea grele, dar ele sunt în realitate extrem de valoroase, pentru că "prin frica de Domnul se abate omul de la rău" (Prov. 16:6). Dom-nul Isus a spus: "Vă spun vouă, prietenii Mei: să nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, şi după aceea nu mai pot face nimic. Dar am să vă arăt de cine să vă temeţi: temeţi-vă de Acela care, după ce a ucis, are autoritatea să arunce în gheenă; da, vă spun, de El să vă temeţi!" (Luca 12:4-5). Adică de Dumnezeu! (R.C.K.C)
ŞI ÎMBRACĂ ARMURA
În momentul când ai devenit creştin, tocmai ai pătruns într-o zonă aflată în mijlocul unui câmp de bătălie de mii de ani. Şi pe deasupra ai trei categorii de duşmani - lumea, firea trupească şi pe cel rău. Înainte să devii creştin, pur şi simplu pluteai la vale alături de alţi peşti morţi. Însă acum, Dumnezeu a pus viaţa Sa în tine, aşa încât acum te afli în situaţia în care trebuie să înoţi împotriva unui curent întreit. Hai să vedem cum sunt fiecare dintre aceşti trei inamici!
Primul, lumea. Când Biblia vorbeşte despre “lume” în acest context, ea se referă la sistemul lumesc plin de păcate şi răzvrătit împotriva lui Dumnezeu. Aceasta este lumea care iubeşte întunericul şi urăşte lumina (Ioan 3:20), fiind guvernată de "dumnezeul acestei lumi" (2 Corinteni 4:4) sau "prinţul văzduhului" (Efeseni 2:2). Biblia spune că toţi creştinii au scăpat de corupţia care se manifestă în lume prin poftă. "Pofta" reprezintă o dorinţă nepotrivită care se manifestă din plin în lume – indiferent dacă este vorba despre pofta pentru păcate de natură sexuală, setea de putere, de bani, de lucruri materiale. Pofta este un monstru care nu va fi niciodată satisfăcut, aşa că nu o alimenta şi nu o hrăni! Va creşte mai mult şi mai mult, până când va apăsa foarte greu asupra spatelui tău, şi va fi ceea ce îţi va aduce moartea,(vezi Iacov 1:15).
Nu este nimic rău cu puterea, banii sau lucrurile materiale, dar când acestea devin predom-inante în viaţa ta înaintea lui Dumnezeu, Biblia numeşte asta “poftă rea" (Coloseni 3:5). Ni se spune de asemenea: "Nu iubiţi lumea nici lucrurile din lume! Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el" (1 Ioan 2:15). "Aşa că cine vrea să fie prieten cu lumea se face duşman cu Dumnezeu" (Iacov 4:4).
Cel de-al doilea inamic este cel rău, sau diavolul. După cum am văzut, el mai este denumit şi “dumnezeul acestei lumi". El a fost părintele tău spiritual înainte ca tu să te alături familiei lui Dumnezeu cel adevărat (Ioan 8:44, Efeseni 2:2). Domnul Isus spune despre satan că este un hoţ, care a venit ca să ucidă, să fure şi să distrugă (Ioan 10:10). Modalitatea prin care satan şi demonii săi pot fi învinşi este aceea ca tu să fii sigur că eşti îmbrăcat cu armura spirituală a lui Dumnezeu, aşa cum este prezentată în Efeseni 6:10-20. Să devii familiar cu ea. Să şi dormi în ea. Să nu te dezbraci niciodată de ea. Să îţi legi de mână spada cu două tăişuri astfel încât să o ţii strâns întotdeauna. Iar motivaţia pentru asta ne conduce la cel de-al treilea inamic.
Al treilea inamic este ceea ce Biblia numeste “trup” sau “pofta trupească”. Cu alte cuvinte natu-ra ta păcătoasă. Câmpul bătăliei este mintea ta. Dacă ai o minte, atunci vei fi atras sau atacat să te apropii de lume şi păcatele ei. Mintea este un fel de panou de control pentru prelucrarea datelor pe care le primim prin intermediul ochilor şi urechilor. Este centrul gusturilor tale.
Toate păcatele încep în "inimă" (Proverbe 4:23, Matei 15:19). Noi gândim înainte de a păcătui, iar păcatul apare pentru că nu gândim suficient înainte de a păcătui. Biblia avertizează că pofta aduce cu ea păcatul, iar păcatul odată săvârşit aduce cu el moartea. În fiecare zi pe care o trăim facem o alegere. Să păcătuim sau să nu păcătuim – aceasta este întrebarea. Răspunsul la întreb-area privind păcatul este frica de Dumnezeu. Dacă nu îţi e frică de Dumnezeu, vei păcătui fără regrete.
Ştiai că Dumnezeu omoară oameni? El a ucis un om pentru că nu i-a făcut deloc plăcere ceea ce acel om a făcut păcătuind prin a-şi viola propria soră (Geneza 38:10). El a ucis un soţ şi o soţie doar pentru că au minţit (Faptele Apostolilor 5:1-11). Cunoaşterea atât a bunătăţii lui Dumnezeu cât şi a dreptăţii Sale în administrarea judecăţii împotriva răului ar trebui să pună în noi frica de Dumnezeu, şi astfel să ne ajute să nu fim indulgenţi sau nepăsători în ceea ce priveşte păcatul.
Ştiind că nimic nu scapă privirii lui Dumnezeu şi că orice faptă sau lucrare va fi adusă de El la judecată, atunci vom trăi în consecinţă. Astfel de gânduri pot părea grele, dar ele sunt în realitate extrem de valoroase, pentru că "prin frica de Domnul se abate omul de la rău" (Prov. 16:6). Dom-nul Isus a spus: "Vă spun vouă, prietenii Mei: să nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, şi după aceea nu mai pot face nimic. Dar am să vă arăt de cine să vă temeţi: temeţi-vă de Acela care, după ce a ucis, are autoritatea să arunce în gheenă; da, vă spun, de El să vă temeţi!" (Luca 12:4-5). Adică de Dumnezeu! (R.C.K.C)