“cugetă asupra ei (a Bibliei) zi şi noapte ” (Iosua 1:8) Moise era mort. Iosua primise însărcinarea de a conduce acea congregație numeroasă din pustie, care era probabil de câteva milioane. Nu a contat faptul că Iosua văzuse gloria lui Dumnezeu pe Muntele Sinai, nu a contat că văzuse Iordanul despărțit în două, nu a contat că la cuvântul lui soarele a stat în loc, nu a contat că Dumnezeu îi spusese că nimeni nu va putea sta împotriva lui, Iosua a trebuit să își țină nasul în acea carte pentru a prospera în chemarea lui. Și același lucru este valabil și pentru creștin. Este o marcă distinctivă a creștinului adevărat (Psalmul 1). Meditarea nu înseamnă neapărat citirea Bibliei, nu înseamnă neapărat memorarea Scripturii, sau citirea unor cărți sau comentarii bune, sau ascultarea unor predici bune, sau rugăciune sau cântat, ci mai degrabă contemplarea pe îndelete, în liniște asupra Bibliei. Este o rumegare spirituală. Înseamnă a căuta un mesaj proaspăt din Carte, care va pătrunde adânc în urechile noastre (Luca 9:44) și care ne va schimba gândirea, ne va hrăni sufletul, ne va antrena conștiința și ne va stimula ascultarea. Dar va trebui să sacrificăm timp, somn și, poate chiar ca Marta, slujirea creștină pentru a alege partea mai bună (Luca 10:38-42). Desigur, va trebui să sacrifici ocupațiile tale nefolositoare. Diavolul ar prefera să îți dai cu ceară mașina de tuns iarba, dacă nu ești atent. Dușmanul este abil în a ne distrage subtil cu orice care să ne țină de la a ne încărca bateriile și, astfel, făcându-ne complet inutili. Îl iubești pe Domnul? Atunci de ce nu te cufunzi zilnic în scrisoarea Lui de dragoste? Care este scuza ta? Cu siguranță că nu ești mai ocupat decât Iosua. Ceea ce îți lipsește nu este timpul, ci inima. - de Bob Jennings
0 Comments
"Eu voi lăuda pe Domnul pentru dreptatea Lui şi voi cânta Numele Domnului, Numele Celui Preaînalt." Psalmii 7:17
Psalmistul David a cunoscut îndurarea Lui Dumnezeu și de aceea el a fost gata oricând să-L laude pe Domnul. El a crezut puternic în dreptatea Lui Dumnezeu, dreptate care nu i s-a făcut imediat, dar la timpul hotărât de Dumnezeu i s-a făcut dreptate. Și în zilele noastre mulți oameni strigă la Dumnezeu după dreptate și parcă Dumnezeu întârzie în a le răspunde. Domnul Isus a spus că Dumnezeu va face dreptate aleșilor Săi, și noi credem că El va face dreptate. De aceea să-L lăudăm și noi ca și David, pentru dreptatea Lui. Numele Lui Dumnezeu merită cântat și lăudat, căci nu este alt nume ca Numele Lui. Cel Prea Înalt este Dumnezeul, care a creat cerul și pământul, de aceea David a promis că va cânta Numele Domnului. David a lăudat pe Domnul pentru fiecare ocazie! El nu a așteptat să fie o mare sărbătoare, ci mereu el a recunoscut măreția și dreptatea Lui Dumnezeu și a lăudat pe Domnul. Să ne ajute Domnul și pe noi, nu doar astăzi, ci toată viața să lăudăm dreptatea Lui Dumnezeu, și chiar dacă zăbovește, să nu uităm că El va face dreptate aleșilor Lui. Să ne încredem în El și să facem tot mereu ca Domnul să fie culmea bucuriei și a laudelor noastre! "Vă mai spun iarăşi că, dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu, care este în ceruri. Căci, acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor.” Matei 18:19-20 Rugăciunea în grup este o parte importantă a vieţii Bisericii, alături de închinare, doctrină sănătoasă, Masa Domnului şi părtăşie. Bisericile din creştinismul timpuriu se întâlneau în mod regulat pentru a învăţa doctrina prezentată de apostoli, pentru frângerea pâinii şi pentru a se ruga împreună (Faptele Apostolilor 2:42), această practică începând imediat după învierea Domnului Isus (Faptele Apostolilor 1:14) şi continuând până în zilele noastre. Atunci când ne rugăm împreună cu alţi credincioşi, efectele pot fi foarte pozitive. Rugăciunea în grup ne uneşte şi ne întăreşte întrucât împărtăşim aceeaşi credinţă. Acelaşi Duh Sfânt care locuieşte în fiecare credincios face ca inimile noastre să se bucure auzind laudele la adresa Domnului şi Mântuitorului nostru, participând împreună la o manifestare a părtăşiei şi comuniunii pe care altfel nu am putea să o găsim în altă parte. Vă invităm la un timp special de părtășie în Cuvânt și rugăciune. Va fi un timp în care biserica română impreună cu biserica germană din Leverkusen, împărtășind aceeași credință se vor uni și se vor închina împreună lui Dumnezeu. Vino și tu! Dumnezeu să va binecuvinteze! Suntem invitați a sărbători cultul Cinei Domnului ca pe o sărbătoare, căci «Hristos este Pastele nostru.» (1Corinteni 5:7) Accentul unei adunări închinate Domnului, trebuie să fie acela de bucurie. Această bucurie se exprimă prin exclamații de laudă pentru acela care ne-a salvat. «Căci ai fost înjunghiat» (Apc. 5:9) «El a fost condus ca un miel mut spre calvar.» «El n-a deschis gura» (Isaia 53:7) «Când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri» (1Petru 2:23) Chiar și pe cruce, cuvintele Lui au fost cuvinte de dragoste: «Tata, iartă-i, căci nu știu ce fac!» (Luca 23:34) Prin El, noi avem viață veșnică. Luând Cina Domnului, spuneti în voi înșivă: «Din cauza mea a fost El bătut, străpuns, rănit pentru păcatele mele, încoronat de spini, țintuit pe cruce, pedepsit de Dumnezeu în locul meu.» «Pedeapsa, care ne dă pacea cu Dumnezeu, a căzut peste El» (Isaia 53:5). El a murit în locul meu, purtând păcatele mele. El a fost condamnat în locul meu și acum eu sunt salvat prin moartea Sa. Toate greșelile mele sunt șterse și nu mai este nici o osândire pentru mine. (Romani 8:1) Toate acestea, noi le sărbătorim când luam Cina Domnului. Este sărbătoarea VICTORIEI Domnului ISUS HRISTOS, pentru noi : – victorie asupra păcatului, dându-Și viața pe cruce, – victorie asupra morții, ieșind viu din mormânt, – victorie asupra tuturor puterilor diavolești. De fiecare dată când luăm pâinea și vinul, noi reafirmăm cu bucurie că îi aparținem lui Hristos, că El ne-a răscumpărat prin sângele Său, și ca, morți cu El fața de păcat, ce El a plătit pentru noi, noi avem deasemenea cu El o viață nouă și veșnică. Amin! Psalmii 119:130 "Descoperirea cuvintelor Tale dă lumină, dă pricepere celor fără răutate." Revelaţia cuvintelor Lui Dumnezeu dă lumină. Celor care cunosc Cuvântul Lui Dumnezeu, şi-l iubesc, aceste cuvinte le aduc confirmarea a ceea ce ei deja cunosc. Câtă întunecime este fără lumina Cuvântului Lui Dumnezeu! Fără revelaţia divină nu ar fi cunoaşterea binelui şi a răului, a minciunii şi a adevărului; nu s-ar cunoaşte respectul de părinţi sau grija de copii. Cuvântul Lui Dumnezeu luminează cărarea vieţii celor care-l ascultă. Cuvântul Lui Dumnezeu dă pricepere celor fără răutate şi acelora care nu se duc la rău, ci urmează calea Domnului. Cei răi refuză iluminarea Cuvântului Lui Dumnezeu. Dacă ar accepta-o ar trebui să se schimbe, să renunţe la răutatea lor şi să vină la Dumnezeu. Dumnezeu în marea-I milă iartă, schimbă, înnoieşte pe cei ce se pocăiesc. Ce trist este că mulţi creştini nu ascultă de descoperirea cuvintelor Lui Dumnezeu. Dacă toţi cei care au Biblia ar citi-o cu atenţie şi ar lua descoperirea care Cuvântul le-o face, atunci lumina Lui Dumnezeu i-ar conduce în fiecare zi. Mulţi însă preferă întunericul acestei lumi. Umblarea în lumină este posibilă doar prin Cuvântul Lui Dumnezeu care aduce lumina în viaţa celor ce-l citesc. Psalmistul cugeta zi şi noapte la Cuvântul Domnului, de aceea avea lumina şi priceperea Lui Dumnezeu. Rugăciunea mea este ca toţi cititorii acestor rânduri să deveniţi (dacă nu sunteţi) iubitori de Cuvântul Lui Dumnezeu. Iubind Cuvântul vom urî răul şi păcatul. Biblia ne va ţine departe de înfluenţa nefastă a întunericului care bântuie în lume. Dar dacă nu iubim Cuvântul, lumea ne va ţine departe de el, şi în loc de lumină şi pricepere vom avea întuneric şi nechibzuinţă. Domnul să ne ajute să iubim, să ascultăm şi să împlinim Cuvântul Domnului! (by Benjamin Cocar) "Voi sunteţi martori ai acestor lucruri." Luca 24:48 Evanghelistul Luca a scris că Domnul Isus după înviere a spus ucenicilor că ei sunt martori ai morţii şi învierii Lui. Domnul Cel viu le-a explicat încă o dată că aşa trebuia să se întâmple, iar apoi le-a dat slujba de a fi martori ai acestor lucruri. Noi toţi ştim că un martor nu are nimic de spus de la el, ci doar ce a auzit de la alţii. Ucenicii au fost cu Domnul Isus în timpul cât El a început activitatea publică şi până la sfârşitul activităţii Lui pe acest pământ. Nu au fost ei voluntari pentru slujba aceasta, ci El i-a ales şi i-a chemat să fie pescari de oameni. Ei au luat această slujbă foarte serios. Au spus la toţi oamenii din generaţia lor despre tot ceea ce Domnul Isus a spus şi a făcut. S-au dus două mii de ani de atunci, iar acum martorii Lui, suntem noi. Cei care am devenit copiii Lui Dumnezeu prin credinţă, suntem martorii învierii Domnului Isus. Suntem noi oare gata să spunem la toţi că El a murit, dar a şi înviat şi e gata să vină a doua oară? Ştim noi că dacă noi vom tăcea, pietrele vor spune ele despre Domnul Isus? Nu am vrea acest lucru, de aceea ar trebui să spunem noi în lung şi-n latul pământului că Domnul Isus a murit şi a înviat spre a ne aduce răscumpărarea şi viaţa veşnică! Să mergem la Casa Domnului cu bucurie pentru a aduce laudă şi slavă Celui care a murit, dar a înviat şi e viu pentru veci de veci. Să nu ne ruşinăm să-I fim martori, ci s-o facem cu toată bucuria inimii noastre. (B. Cocar) Ucenicii au fost învăţaţi de Domnul Isus să ierte pe cel ce păcătuieşte împotriva lor şi care se întoarce la ei cu părere de rău şi cu pocăinţă. Ca rezultat al acestei învăţături, ucenicii au rugat pe Domnul Isus să le mărească credinţa! Ei şi-au dat seama că fără credinţă este cu neputinţă să ierţi sau să faci altceva. Domnul Isus le-a spus că nu e nevoie de multă credinţă, ci doar o mică credinţă care poate să facă lucruri mari. Credinţa este renunţarea la tot ce eşti, la tot ce şti, şi apoi să înveţi totul de la El. Credinţă înseamnă să nu contezi pe tine, ci pe El. Ucenicii de atunci şi cei de acuma şi-au dat seama şi încă îşi dau, că fără credinţă este imposibil să fi pe placul Lui Dumnezeu. Dar şi acum, ca şi atunci, ucenicii cred că trebuie să fie mai mare credinţa lor pentru a realiza ceva. Domnul Isus le-a spus că nu mărimea credinţei contează, fiindcă credinţa oricât de mică ar fi, ea este tot credinţă! O credinţă mică poate răsturna munţi mari. O credinţă mică poate aduce vindecare celui bolnav. O credinţă mică poate rezolva probleme emoţionale, financiare, sau de orice altă natură. Şi spun din nou că, nu credinţa este cea care lucrează, ci Dumnezeul în care ne încredem. Îndemnul meu este ca noi să cerem Domnului să ne întărească credinţa, sau mai mult decât atât, să o dea celor ce nu o au. Dacă eşti nemântuit crede în Domnul Isus şi vei fi mântuit. Puneţi încrederea în Domnul Isus şi crede că El a murit şi a înviat pentru tine. El şi-a dat viaţa Lui, ca noi să trăim nu doar aici, ci pentru veci de veci! Dacă ţi-ai pus credinţa în El continuă în aceasta şi nu uita că, nu mărimea credinţei contează, ci Dumnezeul în care te încrezi! Să ne încredem în El în orice împrejurare ne-am găsi! (by Benjamin Cocar) Toma a fost convins că Domnul Isus a înviat și toți creștinii știu ce a spus el după această convingere. Ceea ce mă tem eu, este că mulți din cei ce știu ce a zis Toma, chiar dacă zic și ei la fel, zicerea lor nu e suficientă, deoarece a zice e una dar a face e altceva. A spune că Domnul Isus este Domn și Dumnezeu în viața cuiva, înseamnă că Domnul domnește pe deplin în acea viață. Dacă domnia este doar parțială, atunci declarația, oricât de frumoasă ar fi, tot nu are nici o valoare. Cel rău se mulțumește cu un singur colț din inima cuiva, deoarece el știe că Domnul Isus vrea inima întreagă nu numai de treisfert. Să nu credem că o declarație ne duce departe în lumea Lui Dumnezeu. El știe ce este în spatele oricărei declarații din partea oamenilor. El ne cunoaște inima, și ne știe cuvântul înainte de a-l rosti. Să spunem ce a spus Toma, dar să și credem ca și Toma. El a văzut și a crezut, noi nu vedem, dar să credem pentru ca să fim fericiți de Cel ce a înviat și nu mai moare niciodată. Să ne rugăm pentru toți care sunt încă îndoielnici, ca ei să vină la Domnul și să fie eliberați de orice îndoială. Să spunem celor care nu cred în învierea Domnului Isus, să se pocăiască și să creadă, că Dumnezeu a dat dovezi de netăgăduit că Isus e viu. Să le spunem că într-o zi Îl vor vedea venind pe norii cerului, dar va fi prea târziu atunci să se întoarcă la El. Azi e ziua mântuirii. Doamne ajută pe toți oamenii să vină la Tine, pentru a primi iertarea ce ai câștigat-o când ai murit pentru păcatele noastre. Fie ziua aceasta a îndoielii, o zi de mare trezire spirituală, când mulți oameni să vină la credința adevărată. "că a fost îngropat şi a înviat a treia zi, după Scripturi, "1 Corinteni 15:4 Esența Evangheliei stă în învierea Domnului Isus! El a murit, a fost îngropat, dar a înviat. E normal să îngropi pe cel ce moare, dar e ieșit din comun ca cineva să învieze. Domnul Isus a fost pus în mormânt, dar mormântul nu L-a putut ține pe Prințul vieții. Deși, moartea ar fi vrut să țină pe Domnul Isus în mormânt, ea nu a putut face nimic împotriva Celui ce nu a fost supus morții. După ce Domnul a câștigat mântuirea noastră, El a ieșit din mormânt și nu va mai intra niciodată în vre-un mormânt. La venirea Lui să-Și ia biserica, Domnul nu va intra în morminte să ne scoale, ci El ne va striga la fel cum l-a strigat pe Lazăr să iese afară din mormânt. Scriptura a profețit că Domnul va pătimi și va muri, dar a treia zi va învia, însă ucenicii nu au conectat repede acele adevăruri cu realitatea. A fost nevoie ca Domnul Isus să le explice Scriptura, pentru ca ei să înțeleagă. Slăvim pe Domnul că a biruit moartea și a asigurat pe ucenici că este viu, prin multe dovezi. Să nu uităm că El a murit pentru noi și prin învierea Lui, noi avem viața! Să trăim viața înviată în fiecare zi! by Benjamin Cocar "Dacă nu este o înviere a morţilor, nici Hristos n-a înviat."1 Corinteni 15:13 Apostolul Pavel a scris celor din Corint să le arate că Isus Domnul a înviat din morți. După multe arătări, Domnul i s-a arătat și lui. Apostolul Pavel a fost convins că Domnul Isus a înviat, dar dorea să le spună celor din Corint, credincioși care puneau la îndoială învierea morților. Argumentul cel mai puternic pentru învierea morților, este învierea Domnului Isus. Toți cei care mor în Cristos, vor învia pentru că a înviat Cristos. Învierea Domnului Isus dă garanție fiecărui credincios că va învia. Ce har este să credem că Domnul Isus a înviat! Acest har ni s-a dat fără nici un merit, numai prin credință. Domnul Isus a pus în noi credința că El este viu. Această asigurare ne conduce la o altă certitudine și anume, învierea noastră! Cei care nu cred în învierea Domnului Isus, nu vor avea parte de prima înviere, ci vor învia doar la a doua înviere. Voi cei care citiți aceste rânduri, credeți în învierea Domnului Isus? Să ne rugăm ca Domnul să ne dea har să credem și să nu ne îndoim deloc de învierea Domnului Isus! Matei 26:42 "S-a depărtat a doua oară şi S-a rugat, zicând: „Tată, dacă nu se poate să se îndepărteze de Mine paharul acesta fără să-l beau, facă-se voia Ta!” " În Grădina Gheţimani Domnul Isus a chemat ucenicii să se roage cu El, dar ei au adormit. Plecând de lângă ei, Domnul Isus a întrebat pe Tatăl dacă se poate fără să bea paharul ce-I era pus în faţă?! Ce era în acel pahar? Despre ce a vorbit Domnul Isus? Evangheliştii nu spun şi credem că nu era un pahar real, ci figurativ. “Paharul” conţinea vinovăţia mea şi a ta, şi de fapt a lumii întregi. Acolo erau toate păcatele de la Adam până la ultimul om care va trăi pe Terra! În Duhul Lui, Domnul Isus a văzut toate păcatele şi ar fi preferat să nu le ia asupra Lui…El nu a cunoscut păcat, nu a comis păcat, ci El a fost ispitit în toate felurile dar fără păcat. În grădină El trebuia să ia păcatul lumii asupra Lui, căci numai aşa puteam fi noi mântuiţi! Slăvit să fie Dumnezeu! Domnul Isus nu s-a oprit, ci a zis: “facă-se voia Ta!” Voia Tatălui a fost din veşnicie, ca Domnul Isus să-şi dea viaţa pentru răscumpărarea omului, iar Joi seara, El a acceptat să devină păcat pentru ca noi să devenim neprihănirea Lui Dumnezeu! Glorie veşnică Mielului Lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii! Ucenicii au adormit iar El a rămas singur. El singur a dus păcatul lumii! Nimeni nu poate spune că a avut vre-o contribuţie la mântuirea oamenilor. El singur a purtat povara şi ne-a izbăvit din păcat şi moarte. În ultimele clipe înainte de arestare, Domnul Isus a spus că voia Tatălui este cea pe care o urmează El. Fie ca noi toţi care îl urmăm pe El să alegem voia Lui în orice situaţie. Nu va fi uşor întotdeauna, dar va fi cel mai bine pentru noi. Voia Lui este binele nostru final, chiar dacă ne trece prin Gheţimani. Cineva a spus: “fără cruce nu-i cunună!” Domnul Isus a trecut prin Gheţimani şi Golgota, dar a ieşit biruitor! Slavă Lui în veci de veci! (by Dr. Benjamin Cocar) "Binecuvântată este Împărăţia care vine, Împărăţia părintelui nostru David! Osana în cerurile preaînalte!” Marcu 11:10 Domnul Isus a venit să aducă Împărăția, dar cei care au trebuit să o primească, au respins pe Rege și implicit și împărăția. Unde Domnul Isus domnește, este împărăția Lui. Credincioșii experimentează împărăția și beneficiile împărăției prin faptul că Domnul Isus trăiește și domnește în viețile lor. Mulțimea a cerut Domnului să le aducă mântuire, dar când El le-a oferit mântuirea, ei au respins-o. Osana a ajuns să fie un strigăt general de laudă la adresa Lui Dumnezeu, dar sensul i-a rămas, de „Doamne dă-ne mântuire, sau mântuiește-ne Doamne.” Să ne închinăm înaintea Lui și să spunem cu umilință că în viața noastră trăiește Regele și împărăția Lui este în noi. Să ne rugăm ca această realitate să fie cât mai vie în noi, ca noi să reflectăm cât mai fidel modelul împărăției Lui. "Căci Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa răscumpărare pentru mulţi!” Marcu 10:45 Imaginea Domnului Isus slujind la Cina cea de Taină, când a luat ștergarul și ligheanul și le-a spălat picioarele a rămas vie in inimile ucenicilor. Abia adunci au văzut ce poziție a luat Domnul Isus, poziție pe care ei nu au luat-o, ci a luat-o El, Slujitorul tuturor! Apostolul Pavel a scris că după ce s-a smerit până la moarte, Dumnezeu L-a înălțat nespus de mult, și orice limbă va mărturisi, după ce toți se vor pleca în genunchi, că Isus Hristos este Domnul. Acest adevăr testat de Domnul Isus, se aplică la toți care merg pe același drum al umilinței și al slujirii. Să învățăm de la Domnul Isus, și să trăim cum a trăit El. Dacă suntem smeriți și gata de slujire, la vremea potrivită El ne va înălța. Dacă ne înălțăm noi, vom cădea, dar dacă ne smerim, El ne va înălța la locul unde nimeni nu-și poate imagina, pe același scaun de domnie cu Domnul Isus. Să ne ajute El să-L iubim, să facem bine, să iubim dreptatea și adevărul și să nu ne temem să umblăm smeriți cu Domnul și să avem spiritul Lui de umilință și de slujire. "Cine a crezut în ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut braţul Domnului?" Isaia 53:1. Cuvintele acestea sunt printre cele mai cunoscute de cei credincioşi. Deşi au fost spuse cu sute de ani înainte de suferinţa Domnului Isus, nu încape îndoială că ele vorbesc despre marele eveniment ce-a avut loc la Golgota. Tot ce a fost vestit era de-a dreptul incredibil. Robul Domnului să sufere aşa de mult?! Aşa ceva să I se întâmple Lui? Se pare că aşa sunt căile Lui Dumnezeu! Crucea nu e locul înfrângerii, ci al celei mai mari biruinţi. Dar oare cine a cunoscut lucrul acesta sau cine l-a crezut? Cei din vremea lui Isaia nu au putut crede aşa ceva. Dar nici măcar ucenicii Domnului, care au fost în jurul Domnului Isus, nu au putut înţelege faptul că Domnul Isus va suferi crucea şi apoi va învia. În repetate rânduri li s-a spus, dar evangheliştii ne scriu că ei nu pricepeau ce le spunea Domnul Isus, dar au înţeles după înviere de ce a trebuit să sufere Domnul Isus! Necunoscut a fost braţul Domnului şi trist este că necunoscut rămâne şi azi! Nu, El nu a apărut în glorie când a venit pe pământ, ci a venit ca o odraslă slabă, ca un lăstar care iese dintr-un pământ uscat! Aşa a venit El şi oamenii nu L-au băgat în seamă! Dar sunt şi azi mulţi care nu-L bagă în seamă. El dă totul şi cere foarte puţin, dar acel puţin oamenilor li se pare mult! Isaia a întrebat atunci dacă a crezut generaţia lui în ceea ce li s-a vestit! Dar credem noi oare? Cunoaştem noi braţul Domnului? Cunoaştem noi pe Fiul Lui Dumnezeu? Astăzi mulţi vom merge în casa de rugăciune şi vom lua Cina Domnului. Ne vom aminti din nou ceea ce-a făcut Domnul Isus pentru noi şi în locul nostru. Să ne rugăm ca Domnul să ne învrednicească să-L cunoaştem tot mai mult pe Domnul Isus şi să credem în ceea ce ni s-a spus şi ne spune Cuvântul Sfânt! (by Benjamin Cocar) "Rugaţi-vă neîncetat. "1 Tesaloniceni 5:17 Apostolul a scris la fiecare biserică, că necurmat se roagă pentru ei, de aceea a îndemnat și pe credincioșii din acele biserici, și desigur și pe noi să ne rugăm necurmat. Domnul Isus a învățat pe oameni să se roage și să nu se lase. Rugăciunea trebuie să fie continuă și niciodată abandonată. O singură dată Dumnezeu a spus lui Ieremia să nu se mai roage pentru poporul lui, că nu o să-l asculte. Ieremia însă nu s-a oprit și s-a rugat mereu pentru izbăvirea și întoarcerea poporului Israel la Dumnezeu. Lui Daniel i s-a spus că va fi pus în groapa cu lei dacă se va mai ruga și știm toți că frica de lei nu l-a oprit pe Daniel să deschidă ferestrele spre Ierusalim și să se roage. A ajuns în groapa cu lei și cred că s-a rugat și acolo. Ucenicii au cerut Domnului să-i învețe să se roage. Domnul Isus i-a învățat rugăciunea Tatăl nostru, rugăciune pe care fiecare din noi am învățat-o de când am fost copii. Modelul a rămas simplu, fiindcă Dumnezeu știe dinainte ce noi vrem să-I spunem. Rugăciunea nu trebuie să-L învețe sau să-L informeze pe Dumnezeu, ci rugăciunea trebuie să fie o cerere. Elementele de mulțumire și adorare nu vor lipsi, iar dacă e ceva de mărturisit, acel lucru trebuie făcut imediat. Psalmistul David a scris că dacă ar fi meditat la lucruri rele, nu l-ar fi ascultat Dumnezeu. Orice lucru rău trebuie mărturisit, deoarece atunci El ne iartă și ne curățește de orice nelegiuire. Să mergem necontenit la rugăciune, dar să învățăm să trăim o viață de permanentă comunicare cu Dumnezeu. Nu întotdeauna te poți ruga cu voce tare, sau în locul și timpul stabilit, dar rugăciunea o putem face oriunde, în orice loc și în orice timp. Să ne rugăm și să-I aducem mulțumire Domnului pentru că ne ascultă și vrea să vorbim cu El. Psalmii 118:14 "Domnul este tăria mea şi pricina laudelor mele; El m-a mântuit. " Psalmistul David în repetate rânduri a spus despre Domnul că e tăria lui, deoarece în multele încercări ale vieții lui, Dumnezeu a fost Cel care l-a scăpat cu brațul Lui puternic. După părerea psalmistului nimeni nu era tare, nici el, nici chiar armata, ci doar Domnul era Cel tare! Tăria Domnului nu a fost statică niciodată, ci întotdeauna a fost la lucru. El nu este Cel tare care nu lucrează pentru copiii Lui, ci El pune tăria sa în acțiune, și mai ales a pus-o la mântuirea noastră. Domnul Isus care este Brațul Puternic al Lui Dumnezeu, a venit în lume și a fost Cel tare care a biruit forțele întunericului care ne-au ținut robi. El ne-a mântuit și ne-a scos din ghiarele morții, de aceea ca și psalmistul, să-I aducem slavă Lui Dumnezeu, deoarece El este și pricina laudelor noastre. Tăria Domnului ne păzește pe drumul vieții către cer, dându-ne noi și noi speranțe. Când ne uităm la noi vedem cât de slabi suntem, dar când ochii ni-i îndreptăm spre Domnul, vedem că El ne este tăria, ocrotirea și călăuzirea noastră, de aceea avem toate motivele ca zilnic să-I aducem laudă și mulțumire. Mântuirea pe care El a câștigat-o pentru noi este așa de scumpă încât niciodată nu vom putea să-I mulțumim îndeajuns. Să ne unim cu credincioșii Domnului pentru a-I aduce închinarea noastră, și să ascultăm zilnic de Cuvântul Lui. Fie ziua de azi o zi când să recunoaștem tăria Domnului, să recunoaștem încă o dată că El ne-a mântuit, și să facem din El pricina laudelor noastre! Să nu lăsăm însă ca laudele noastre să fie doar la biserică, Duminica, ci să-L lăudăm zilnic și să recunoaștem mântuirea mare ce-am primit-o și să-L proslăvim pe Domnul pentru atâta har pe care-l avem din partea Lui în fiecare zi. ,,Ochii Domnului sunt peste cei fără prihană, și urechile Lui iau aminte la strigătele lor.“ Psalmul 34:15 Dumnezeul care a creat cerul și pământul, Cel ce ne-a creat pe noi după asemănarea Lui, și apoi ne-a răscumpărat, El vede pe cei care sunt ai Lui. Este interesant că Ochii Domnului sunt peste cei fără prihană, dar în lumea de atunci, și în lumea noastră, nu este nimeni neprihănit, nici unul măcar. La cine privește oare Domnul? Neprihănit înseamnă fără de păcat sau fără vreo pată pe viața cuiva. Copiii Lui Dumnezeu sunt cei neprihăniți. Fără neprihănirea Lui Dumnezeu, nimeni nu ar fi neprihănit, dar prin Jertfa Domnului Isus, neprihănirea se dă în dar la toți cei care cred în Numele Lui. Domnul privește cu milă și îndurare la cei care sunt copiii Lui. Cei care nu sunt neprihăniți înseamnă că nu au primit neprihănirea Lui Dumnezeu în viața lor. Ochii Lui Dumnezeu privesc la toți cei care au primit neprihănirea Lui și El ia aminte la strigătele lor. În atotputernicia Lui, Dumnezeu privește peste tot universul, El vede tot ce se petrece și nimic nu-I scapă din vedere, dar în mod deosebit El își îndreaptă ochii asupra celor neprihăniți! Privirea Lui îndreptată spre noi este în același timp și ocrotire și milă. El este și îndurător, dar și sfânt! În sfințenia Lui nu poate vedea păcatul, de aceea privește cu plăcere la cei neprihăniți! Ce mângăiere este pentru noi, care știm că numai prin credință am putut avea neprihănirea Domnului Isus, și astfel avem și privirea binevoitoare a Tatălui peste noi în fiecare zi. Slavă Lui pentru că ia aminte la strigătele noastre. Nu trebuie să strigăm de dimineața până seara, sau să ne facem tăieturi ca proorocii lui baal. Dumnezeu ia aminte la strigarea noastră. Să trăim cu încrederea că El se uită la noi și că ne ascultă rugăciunile. Să-I dăm slavă și să ne rugăm ca El să ne ajute să trăim întotdeauna în neprihănirea pe care El ne-a dat-o prin credință! "Ascultă dar, acum, Dumnezeul nostru, rugăciunea şi cererile robului Tău şi, pentru dragostea Domnului, fă să strălucească Faţa Ta peste Sfântul Tău Locaş pustiit! Pleacă urechea, Dumnezeule, şi ascultă! Deschide ochii şi priveşte la dărâmăturile noastre şi la cetatea peste care este chemat Numele Tău! Căci nu pentru neprihănirea noastră Îţi aducem noi cererile noastre, ci pentru îndurările Tale cele mari. Ascultă, Doamne! Iartă, Doamne! Ia aminte, Doamne! Lucrează şi nu zăbovi, din dragoste pentru Tine, Dumnezeul meu! Căci Numele Tău este chemat peste cetatea Ta şi peste poporul Tău!" Daniel 9:17-19 Astăzi sunt douăzeci și cinci de ani de la căderea zidului Berlinului. Cele două Germanii care au fost separate timp de douăzeci și opt de ani, au început procesul reunificării imediat după căderea zidului. Zidul a fost aproape complet distrus. Pe ici pe colo mai stau în picioare câteva porțiuni de zid. Puțini au fost oamenii care au crezut că va fi posibil așa ceva. De fapt, căderea comunismului a fost un vis pe care toți l-am dorit să se înfăptuiască, dar ne temeam că nu se va împlini niciodată. Dar s-a împlinit. Dar mult mai puțini au fost oamenii care au crezut că după dărâmarea Ierusalimului, după distrugerea Templului zidit de Solomon, și că după șaptezeci de ani se va mai întoarce o mână de oameni din Babilon, și că ei vor zidi și Templul și Ierusalimul. Nu, omenește nu ar fi fost posibil, dar îndurările Domnului cele mari au făcut aceste lucruri posibile. Daniel a citit în cartea lui Ieremia că după șaptezeci de ani poporul trebuie să se întoarcă, și deși era bătrân și nu mai era viitor pentru el, ce a putut face el a făcut, și anume s-a rugat. Rugăciunea lui a fost clară, simplă și precisă. El s-a rugat ca Domnul să asculte ruga lui, apoi să privească la dărâmăturile din Ierusalim, cetatea peste care este chemat Numele Lui Dumnezeu, și apoi a recunoscut că poporul lui nu are nici un merit înaintea Lui Dumnezeu. Daniel a fost conștient că nu meritele Israelului sunt baza rugăciunii lui, ci el a pus cererile lui pe o bază mult mai sigură și mai solidă, pe îndurările cele mari ale Lui Dumnezeu. De fapt, orice rugăciune trebuie bazată pe mila și îndurarea Lui Dumnezeu. În cazul nostru, mila și îndurarea ne-au fost arătate prin Domnul Isus, de aceea noi ne rugăm în Numele Domnului Isus. Nu toți putem face lucruri mari pentru Dumnezeu, și nu mulți vom fi în cuptorul de foc sau în groapa cu lei, dar toți ne putem ruga pentru națiunea noastră, care este destul de fărâmițată. Să ne rugăm ca pocăiții să fie serioși în rugăciune pentru ca Dumnezeu să asculte și să privească cu îndurare peste poporul nostru. Noi știm că la venirea Domnului nu va fi prea multă credință, dar asta nu trebuie să ne împiedice pe noi să ne rugăm ca mila Lui Dumnezeu să vină peste noi și să ne dea tărie pe cale și în mărturisirea noastră. Noi vrem să fim ca Daniel, credincioși serioși, dedicați rugăciunii și încrederii în planul veșnic al Lui Dumnezeu. Domnul Isus a spus să ne rugăm și să nu ne lăsăm. Avem o bază sigură în Numele Domnului Isus, iar neprihănirea Lui ne este dată nouă și prin El avem îndrăzneală la Tatăl. (by Benjamin Cocar, Noiembrie, 2014) "Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea. Învăţaţi-vă şi sfătuiţi-vă unii pe alţii cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, cântând lui Dumnezeu cu mulţumire în inima voastră. " Coloseni 3:16 Apostolul Pavel a scris celor din Colose, că cei credincioși trebuie să fie plini de Cuvântul Lui Dumnezeu. Cine nu știe că trebuie să fim plini de Cuvântul Lui Dumnezeu? Dar, ca cineva să știe Cuvântul Lui Dumnezeu, trebuie să-l citească în fiecare zi și să mediteze zi și noapte la el. Dacă Cuvântul va locui în cei credincioși, atunci se vor învăța unii pe alții și se vor sfătui cu psalmi și cu cântări de laudă. Ce armonie frumoasă ar fi între credincioșii, care nu știu altceva decât să umble în toată înțelepciunea prin Cuvântul Lui Dumnezeu?! Se pare că au dispărut cântările de laudă și cele duhovnicești și au fost înlocuite cu altfel de cântări. În inimile credincioșilor nu mai locuiește cântarea de mulțumire, ci alte lucruri nefolositoare. Să ne rugăm ca Domnul să ne ajute să fim atenți cu privire la Cuvântul Lui Dumnezeu, să-l citim și să-l trăim și apoi să ne ajute să cîntăm din toata inima Domnului cîntări de laudă. "Poporul Meu piere din lipsă de cunoştinţă. Fiindcă ai lepădat cunoştinţa, şi Eu te voi lepăda şi nu-Mi vei mai fi preot. Fiindcă ai uitat Legea Dumnezeului tău, voi uita şi Eu pe copiii tăi!" Osea 4:6 Se pare că suntem generația cu cele mai multe biserici și școli dar și cea mai fără cunoștință. Dumnezeu a spus celor din vechime că le va lua preoția, fiindcă au aruncat cunoștința și au uitat Legea Lui Dumnezeu. Dumnezeu a spus că va uita pe copiii celor care uită Legea Lui Dumnezeu. De ce oare a fost Dumnezeu așa de sever? De ce nu a spus că poporul piere din alt motiv? De ce așa de mare accent pe cunoaștere? Dacă cineva nu-L cunoaște pe El, toată cunoștința nu are nici o valoare. Dar dacă Îl cunoști pe Dumnezeu, atunci cunoștința ta are valoare. Ce facem noi oare? Prețuim noi învățătura Lui Dumnezeu? Învățăm noi legile Lui? Le ținem noi minte, aplicându-le în viețile noastre? Să ne rugăm ca Domnul să ne păzească să ajungem ca cei din vremea lui Osea, și să ne ajute să citim și să trăim Cuvântul Lui Dumnezeu în fiecare zi! Cuvântul Lui Dumnezeu nu se poate schimba. Cerul și pământul vor trece, dar Cuvântul Lui Dumnezeu nu va trece, ci va rămâne în veac. Puterea Cuvântului este uimitoare! Prin Cuvântul Lui s-au creat toate câte le vedem și nu le vedem cu ochiul liber. Prin Cuvântul Lui am fost născuți din nou. Prin Cuvântul Lui Dumnezeu creștem în fiecare zi, și tot prin Cuvântul Lui suntem păziți de cel rău. Fie ca toți să umblăm prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat, și în deplină ascultare de Cuvânt să mergem pe calea Lui fără să ne rătăcim în stânga și în dreapta! "Harul şi pacea să vă fie înmulţite prin cunoaşterea lui Dumnezeu şi a Domnului nostru Isus Hristos! "2 Petru 1:2 Apostolul Petru a dorit, ca toţi credincioşii la care le-a scris, să înţeleagă importanţa cunoaşterii Lui Dumnezeu. Tema centrală a acestei epistole este cunoaşterea Lui Dumnezeu, însă una este să şti despre Dumnezeu şi cu totul alta este să-L cunoşti cu adevărat. Domnul Isus a spus că viaţa veşnică este chiar aceasta şi anume, cunoaşterea Lui Dumnezeu şi a Domnului Isus Hristos. Harul şi pacea ne vor fi înmulţite prin cunoaşterea Lui Dumnezeu şi a Domnului Isus Hristos. Cei care nu cresc în cunoaşterea Lui Dumnezeu, nu au parte de abundenţa de har şi pace din partea Lui. El dă har şi pace la cei care doresc să-L cunoască tot mai mult. Copiii Lui Dumnezeu doresc să-L cunoască tot mai mult pe Dumnezeu, de aceea viaţa lor trebuie să fie plină de har şi de pace. Să ne rugăm ca toţi credincioşii care poartă numele Domnului Isus, să crească în cunoaşterea Lui Dumnezeu şi a Domnului Isus pentru ca harul şi pacea să le fie înmulţite. "Cuvinte pline de farmec îmi clocotesc în inimă şi zic: „Lucrarea mea de laudă este pentru Împăratul!” Ca pana unui scriitor iscusit să-mi fie limba! Tu eşti cel mai frumos dintre oameni, harul este turnat pe buzele tale, de aceea te-a binecuvântat Dumnezeu pe vecie. " Psalmii 45:1-2 Va invităm cu drag la o după-amiază de laudă și închinare cu Cristi & Emma Repede! *12 martie 2017, ora 16:00 *Adresa: Im Hederichsfeld 64, 51379, Leverkusen Va fi timp deosebit! Lucrarea noastră de laudă este doar pentru Împăratul! Vino și tu! Nu uitați să vă invitați și prietenii! Botezul în apă este un pas foarte important în viaţa celui mântuit. Deşi botezul în sine nu produce o schimbare celui ce se botează, el are o profundă semnificaţie duhovnicească; nu este o formalitate sau un ritual fără însemnătate, ci o experienţă a vieţii celui mântuit. Botezul este o acţiune unică şi a cărei decizie e personală, făcându-se o dată la începutul drumului de credinţă. Practicarea botezului în apă are autoritate divină pentru că a fost poruncit de Însuşi Domnul Isus (este o poruncă - Matei 28:16-20, Marcu 16:16). Porunca aceasta a fost dată tuturor urmaşilor Lui. El a fost botezat (Matei 3:13-16) ca să ne ofere un exemplu. Domnul Isus împreună cu ucenicii a botezat (Ioan 4:1-2), apoi biserica primară a acordat botezului un loc important, neconcepând ca un credincios să fie fără botez (Fapte 2:38; 41,8:12; 13;36; 38, 9:18, 10:47; 48, 16:15, 18:8,19:5). Botezul pe care noi îl practicăm azi este o dovadă de ascultare, făcut de o persoană matură, responsabilă de faptele şi deciziile sale. Este expresia respectului nostru faţă de autoritatea Cuvântului lui Dumnezeu . Dar care este semnificația botezului în apă? Botezul se practica şi de iudei în perioada Vechiului Testament şi avea un rol aparte, cât şi de păgâni în scop purificator. În creştinismul biblic, botezul în apă are însemnătate simbolică reprezentând în acelaşi timp trei momente: moartea, îngroparea şi învierea Domnului Isus. Experienţa aceasta este simbolică şi totuşi spirituală: prin aceasta, credinciosul se identifică cu Hristos în cele trei momente: viaţa veche, păcătoasă, moarte, trecutul este îngropat, apoi credinciosul învie la o viaţă nouă, urmând dedicarea de al urma toată viaţa pe Hristos, devenind ucenicul Lui (Rom. 6:2-14, Col. 2:12, 3:1, Gal. 3:27). Botezul pare a fi şi un simbol al spălării de păcat („apa botezului” un simbol al curăţirii pe care o produce sângele lui Isus Hristos în viaţa unui păcătos care se pocăieşte - Fapte 22:14). Botezul în apă este „mărturia unui cuget curat”, dovadă a credinţei vii în Domnul Isus şi care locuieşte în acel moment în credincios (1 Petru 3:21). Această mărturie este publică. Cine crede din toată inima că Domnul Isus este Mântuitorul său personal, trebuie să fie botezat (trebuie să se boteze). Credinţa autentică a botezatului validează botezul acestuia. Dumnezeu se uită la credinţa care motivează fapta. Domnul Isus a încredinţat acest mandate Bisericii Sale de ai boteza pe toţi credincioşii, mărturisindu-şi public credinţa în El. Botezul în apă este semnul fizic al relaţiei, al Legământului dintre noi şi Dumnezeu. La botez ne pecetluim decizia de al urma pe Dumnezeu toată viaţa. Lucrarea de botezare se va face în numele Sfintei Treimi, formulă biblică pentru botezare. Privind la cei ce se botează, trăim cu toţii sentimente de bucurie, pentru că Împărăţia lui Dumnezeu creşte şi aceasta se va întâmpla până va veni Domnul! El va întoarce inima părinţilor spre copii şi inima copiilor spre părinţii lor, ca nu cumva, la venirea Mea, să lovesc ţara cu blestem!” Maleahi 4:6 Este vremea să rugăm ca Domnul să binecuvinteze pe toți copiii din lumea întreagă. Domnul să facă ca toți părinții să-și întoarcă inima spre copiii lor, și copiii să-și îndrepte inimile spre părinții lor. Și în vremea proorocului Maleahi și acum, creșterea copiilor a fost și este o slujbă deosebit de grea. Doar acei ce se întâlnesc cu Domnul, sunt capabili de a crește copii pentru slava Lui Dumnezeu. Aceștia se sprijinesc pe Domnul și pe ajutorul care vine de la El. Dumnezeu a spus că va trimite pe Ilie înainte de venirea Domnului Isus. Domnul Isus a lămurit cine a fost Ilie și anume: Ioan Botezătorul. Acesta a pregătit calea Domnului. El a predicat pocăința până când Irod i-a tăiat capul. Domnul Isus a continuat acelaș mesaj neaducând blestem, ci binecuvântare. Acum ne pregătim de a doua venire a Domnului, de aceea vă chemăm să ne rugăm pentru toate familiile creștine care sunt sub atacul celui rău. Cel rău a făcut și face ravagii în familiile creștinilor, dar Dumnezeu poate să-l oprească. Să mergem la casa de rugăciune și să-I aducem slavă Lui Dumnezeu pentru că El și-a întors inima spre noi. Să dea Domnul ca și noi toți să ne întoarcem inimile cu totul totului tot spre Dumnezeu! "…ci creşteţi în harul şi în cunoştinţa Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos. A Lui să fie slava acum şi în ziua veşniciei. Amin. "2 Petru 3:18 Aşa şi-a încheiat Apostolul Petru cea de-a doua epistolă. Sfântul Petru ne-a scris multe îndemnuri în ambele scrisori. Concluzia lui a fost că trebuie să umblăm în sfinţenie şi că nu putem aştepta pe Domnul dacă nu creştem în harul şi cunoştinţa Domnului Isus! Cei ce sunt născuţi din nou din Dumnezeu, vor creşte în fiecare zi şi în har şi în cunoaşterea Domnului Isus. Deşi ajungerea la maturitate spirituală este un proces lung şi anevoios, nu este imposibil. Dacă era imposibil, atunci nu ni s-ar fi scris să creştem în har şi în cunoştinţa Domnului, ci am fi fost lăsaţi fiecare să găsim o cale de maturizare. Mulţi devin maturi în Cristos în timp record, ajungând foarte disciplinaţi în viaţa spirituală. Ei pot discerne lucrurile cu uşurinţă, conduc pe alţii, protejează copiii şi adolescenţii spirituali în creşterea lor călăuzindu-i prin sfat şi mai mult dându-se exemple pe ei înşişi. Pentru alţii drumul e mai lung, cu multe urcuşuri şi chiar cu văi adânci! Să creştem în har înseamnă să înelegem tot mai bine harul care ne-a fost arătat de Domnul Isus. Când nu aveam nici o speranţă, El ne-a dat harul iertării depline. Când ni s-a clătinat credinţa, El ne-a dat harul asigurării fără condiţii. Domnul Isus trebuie cunoscut tot mai bine în fiecare zi. Nu există o creştere spirituală normală decât printr-o profundă cunoaştere a Domnului Isus. Fie ca şi astăzi să căutăm să creştem şi în har şi în cunoaşterea Domnului Isus. A Lui să fie slava, acum şi în ziua veşniciei. Amin! (B. Cocar) |
Duminică: ora 16:00 o după-amiază de închinare: Serviciu divin: Laudă și închinare. Rugăciune și Cuvânt. Miercuri: ora 21:30 Rugăciunea de acasă: Fiecare ne oprim din activitatea noastră și ne facem timp să ne rugăm în același gând cu frații și surorile noastre! Joi: Ora 19:00 - Seara de studiu din Scriptură cu ajutorul site-ului meet.google.com ! Sâmbăta: În sezonul cald ne întâlnim la grădină pentru a ne putea bucura și de aerul curat și de spațiul de joacă disponibil. Pentru detalii luați legătura cu pastorul bisericii. Adresa aici Adresa: Poststrasse 3, Leverkusen, 51377 AuthorBiserica Baptistă Golgota din Leverkusen, Îl iubește pe Dumnezeu, Sfanta Treime, din toata inima, I se închină Lui în Duh și Adevar, și dorește să traiască în sfințenie și credință, în prețuire și ascultare de Cuvântul Revelat (mantuitorul Isus Hristos, Logos-ul întrupat, și Biblia - Cuvântul Revelat), prin puterea Duhului Sfant și sub autoritatea lui Dumnezeu Tatăl. Dorește să-i slujească cu dedicare și compasiune pe toți oamenii construind o comunitate a prețuirii, a progresului și a ajutorării, a credinței și a dragostei, vestind Evanghelia Mântuitorului Isus Hristos în toată lumea și așteptând cu bucurie revenirea Lui în glorie. Scopul bisericii noastre este de a ne închina lui Dumnezeu în unitate și de a creşte tot mai mult în asemănarea noastră cu Hristos! Arhive
June 2020
Categorii
All
|